1. [DEX '09] VIZITIU, vizitii, s. m. 1. Persoană care conduce caii la o trăsură, la o căruță etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația Gemenilor. [Var.: (reg.) vezeteu s. m.] – Din magh. vezetö.
2. [MDA2] vizitiu sm [At: (a. 1637) ARHIVA II, 380/4 / V: (îrg) vezăteu, vezetău, vezeteu, vezet~, ~teu, (reg) vezăt~, ~zăt~, ~zeteu, ~zet~ / E: mg vezető] 1 Persoană (angajată) care mână (ca profesionist) caii la o trăsură, la o căruță etc. (având și obligația de a-i îngriji) Si: (reg) cociș, nopsamoș Vz birjar, surugiu. 2 (Pop; art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația gemenilor Si: (reg) ocol.
3. [DEXI] vizitiu s.m. 1 Persoană care conduce (ca profesionist) caii la o trăsură, la o căruță etc.; surugiu. Caii porniră atît de brusc că băietanul de lîngă vizitiu se îndoi de spate (REBR.). 2 (astron.; art.) Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația gemenilor. • pl. -ii. și (reg.) vezeteu s.m. /<magh. vezető „conducător”.
4. [DEX '98] VIZITIU, vizitii, s. m. 1. Persoană care mână (ca profesionist) caii la o trăsură, la o căruță etc. 2. (Art.) Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația Gemenilor. [Var.: (reg.) vezeteu s. m.] – Din magh. vezetö.
5. [DLRLC] VIZITIU, vizitii, s. m. 1. Persoană angajată pentru a mîna caii la trăsură, la căruță etc. Vizitiii aprinseseră un foc mare în șopron și se încălzeau în jurul lui. V. ROM. noiembrie 1953, 32. Priviră întîi sania, și caii, și vizitiul cu blana-i albastră și cu căciula-i buhoasă căzăcească. SADOVEANU, O. II 555. Moș Vasile o făcut rău că s-o băgat vizitiu la curte. BUJOR, S. 63. Cine stă cu spatele chiar și înaintea împăratului? (Vizitiul). ȘEZ. XIII 34. 2. Numele popular al unei constelații din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația gemenilor. Vizitiul poartă numele de vizitiu, trăsură, surugiu. PAMFILE, CER. 169. – Variantă: (Mold.) vezeteu (CREANGĂ, O. A. 114, RUSSO, S. 17) s. m.
6. [Șăineanu, ed. VI] vizitiu m. cel ce mână caii la o trăsură. [Mold. vezeteu = ung. VEZETÖ, conducător].
7. [Scriban] vizitíŭ (vest) și vezetéŭ (est) m. (ung. vezetö, conductor). Cel ce mînă caiĭ la o trăsură.
8. [DEX '09] VEZETEU s. m. v. vizitiu.
9. [MDA2] vezăteu sm vz vizitiu
10. [MDA2] vezătiu sm vz vizitiu
11. [MDA2] vezetău sm vz vizitiu
12. [MDA2] vezeteu sm vz vizitiu
13. [MDA2] vezetiu sm vz vizitiu
14. [MDA2] vizătiu sm vz vizitiu
15. [MDA2] vizeteu sm vz vizitiu
16. [MDA2] vizetiu sm vz vizitiu
17. [MDA2] viziteu sm vz vizitiu
18. [DEXI] vezeteu s.m. v. vizitiu.
19. [CADE] VIZITIUL PROST, BATE CALUL BUN = Omul nechibzuit strică multe din rosturile sale.
20. [DLRLC] VEZETEU s. m. V. vizitiu.
21. [Șăineanu, ed. VI] vezeteu m. Mold. V. vizitiu: vezeteul se dă jos de pe capra trăsurii CR.
22. [Scriban] vezetéŭ, V. vizitiŭ.
23. [DOOM 3] vizitiu s. m., art. vizitiul; pl. vizitii, art. vizitiii (desp. -ti-ii)
24. [DOOM 2] vizitiu s. m., art. vizitiul; pl. vizitii, art. vizitiii (-ti-ii)
25. [MDO] vizitiu
26. [IVO-III] vizitiu, -tii.
27. [DER] vizitiu (-ii), s. m. – Birjar, căruțaș. – Var. Mold. vezeteu. Mag. vezetö (Tiktin), cf. sl. vozotaĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 455).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL