1. [MDA2] vitruit, ~ă a vz gitruit
2. [DLRLC] VITRUIT, -Ă, vitruiți, -te, adj. (Regional) Secat de puteri, sleit, epuizat.
3. [MDA2] gitrui v vz vitrui
4. [MDA2] vitrui v vz gitrui
5. [DLRLC] VITRUI, vitruiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, despre boli) A stoarce de puteri, a slei, a doborî, a răpune. Boala azi l-a vitruit și curînd a-nnebunit. CONTEMPORANUL, III 732. Doamne, Zamfiră, rău m-a vitruit boala! ib. VII 490.
6. [DLRM] VITRUI, vitruiesc, vb. IV. Tranz. (Reg., despre boli) A stoarce de puteri, a slei, a doborî.
7. [Scriban] vitruĭésc v. tr. (rut. vtróiti, vtróĭvati, a otrăvi: pol. wytruć, a stîrpi pin otravă. Cp. și Dac. 3, 718). Nord. Sleĭesc, storc de puterĭ pin boale saŭ vițiĭ (Șez. 32, 108): popor vitruit de beție. V. gînceluit.
8. [DER] vitrui (vitruiesc, vitruit), vb. – A debilita, a slăbi, a extenua. Rut. vtroi(va)ti „a otrăvi” (Scriban). În Mold. Legătura cu sl. vĕtrovati „a aerisi” (Tiktin) este îndoielnică.
9. [DAR] vitrui, vitruiesc, vb. IV (reg.) a slei, a epuiza.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL