Definiție și ce înseamnă vitejie

1. [DEX '09] VITEJIE, vitejii, s. f. 1. (La sg.) însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. -ie.

2. [MDA2] vitejie sf [At: (A. 1600) DOC. Î. (XVI), 128 / V: (îrg) ~ezie, vet~, (îvr) ~tij~ / Pl: ~ii / E: viteaz + -ie] 1 (Îvr) Serviciu militar. 2 Curaj ieșit din comun demonstrat în domeniul militar Si: bravură (1), eroism (3), (pop) voinicie (3), (înv) vârtoșie (5), vârtute (21), virtute (1), vrednicie (10), (îrg) viteșug (1), volnicie (11), (îvr) vitejime (1). 3 Atitudine de om viteaz (5) Si: bravură, eroism (6), (pop) voinicie (4), (înv) vrednicie (11), (îrg) viteșug (2), (îvr) vitejime (2). 4 (Pex) Curaj (1). 5-6 (Îlav) Cu ~ Vitejește (1-2). 7 Faptă care denotă vitejie (2) Si: bravură (2), (îrg) viteșug (3). 8 (Înv; fig; în textele religioase) Străduință pentru apărarea sau propovăduirea credinței creștine. 9 (Pop) Viață de haiduc (7).

3. [DEX '98] VITEJIE, vitejii, s. f. 1. (La sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. -ie.

4. [DLRLC] VITEJIE, vitejii, s. f. 1. (Numai la sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitate a celui viteaz; bărbăție, bravură, eroism. Unde-i avînt și vitejie, acolo sînt și eu! SADOVEANU, O. I 423. Am cintat în tinerețe strămoșeasca vitejie, Vitejie fără samăn pe-acel timp de grea urgie. ALECSANDRI, O. 247. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. Eu sînt Tudora, fiica lui Șoiman bătrînul care te-o răspins cu vitejie de la zidurile cetății. ALECSANDRI, T. II 40. 2. (Concretizat, mai ales la pl.) Faptă vitejească. [Fata] Își aduse aminte de vitejiile tatălui său. ISPIRESCU, L. 15. Tu, din toți ai mei copii, Cel mai tare-n vitejii. ALECSANDRI, P. II 12. Oltule, care-ai fost martor vitejiilor trecute! ALEXANDRESCU, P. 133. 3. (Popular) Haiducie. Te las naibei, sărăcie, Și mă duc la vitejie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 285.

5. [Șăineanu, ed. VI] vitejie f. faptă, calitate de viteaz: bravură, eroism.

6. [Scriban] vitejíe f. (d. viteaz). Calitatea de a fi viteaz. Faptă de viteaz (eroizm). – Și -zíe (N. Cost. Let. 1, 158 și 437).

7. [MDA2] vetejie sf vz vitejie

8. [MDA2] vitezie sf vz vitejie

9. [MDA2] vitijie sf vz vitejie

10. [DOOM 3] vitejie s. f., art. vitejia, g.-d. art. vitejiei; pl. vitejii, art. vitejiile (desp. -ji-i-)

11. [DOOM 2] vitejie s. f., art. vitejia, g.-d. art. vitejiei; pl. vitejii, art. vitejiile

12. [DE] MACTE, NOVA VIRTUTE, PUER SIC ITUR AD ASTRA (lat.) slavă ție, copile, pentru noua ta faptă de vitejie, așa se ajunge la stele – Vergiliu, „Eneida”, IX, 641. Cuvinte de îmbărbătare pe care Apolo le adresează lui Ascanius, în războiul troienilor cu latinii. P. ext. Îndemn la o acțiune hotărâtă, ieșită din comun.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] VISCOLIRE, viscoliri, s. f. Faptul de a viscoli; viscoleală, viscolitură. – V. […]
1. [DEX '09] VISCOLIT, -Ă, viscoliți, -te, adj. (Despre zăpadă) Bătut, spulberat, troienit de viscol. […]
1. [DEX '09] VISCOLITOR, -OARE, viscolitori, -oare, adj. (Rar; despre vânt) Care viscolește, care spulberă […]
1. [DEX '09] VISCOLITURĂ, viscolituri, s. f. (Pop.) Viscolire. ♦ (Concr.) Zăpadă viscolită, troian de […]
1. [DEX '09] VISCOLOS, -OASĂ, viscoloși, -oase, adj. (Despre iarnă, vreme) Cu viscol, viforos. – […]
1. [DEXI] viscoplastic, -ă adj. (despre substanțe) Care este în același timp vîscoasă și plastică. […]
1. [DEXI] viscoplasticitate s.f. Proprietate a unor substanțe de a fi viscoplastice. • /<fr. viscoplasticité. […]
1. [DEXI] viscostatic, -ă adj. (despre fluide) A cărui viscozitate rămîne (aproape) constantă. • pl. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro