1. [DEX '09] VISCOLITURĂ, viscolituri, s. f. (Pop.) Viscolire. ♦ (Concr.) Zăpadă viscolită, troian de zăpadă îngrămădită de viscol. – Viscoli + suf. -tură.
2. [MDA2] viscolitură sf [At: MARIAN, S. R. I, 116 / V: (reg) vicolăt~, vic~, vicul~ / Pl: ~ri / E: viscoli + -tură] 1 (Pop) Viscolire. 2 (Ccr) Troian1 de zăpadă viscolită.
3. [DLRLC] VISCOLITURĂ, viscolituri, s. f. Faptul de a viscoli, viscolire; zăpadă viscolită, troian îngrămădit de viscol. Mergeam cu sania pe un drum plin de hopuri și de viscolituri. SADOVEANU, P. S. 27. A treia zi după aceea, austrul de la miazăzi a muiat viscoliturile. id. O. VIII 199.
4. [Scriban] viscolitúră f., pl. ĭ. Zăpadă viscolită.
5. [MDA2] vicolătură sf vz viscolitură
6. [MDA2] vicolitură sf vz viscolitură
7. [MDA2] viculitură sf vz viscolitură
8. [DOOM 3] viscolitură (pop.) s. f., g.-d. art. viscoliturii; pl. viscolituri
9. [DOOM 2] viscolitură (pop.) s. f., g.-d. art. viscoliturii; pl. viscolituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL