1. [DEX '09] VIRNANȚ, virnanți, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze alterne și penate, cu flori galbene, dispuse în corimb, cu miros pătrunzător, neplăcut, utilizată în medicină; rută (Ruta graveolens). – Din magh. virmanc.
2. [MDA2] virnanț sm [At: CONV. LIT. XXIII, 1061 / V: (reg) vârnaț, vâr~, virnaț / Pl: ~i / E: mg virnánc] 1 Plantă erbacee cu miros pătrunzător, neplăcut, cu flori galbene, dispuse în corimb, întrebuințată în medicină, Si: rută1, (gmî) rauten, (Ruta graveolens). 2 (Bot; reg) Tătăișă (Chrysanthemum cinerariaefolium).
3. [DEXI] virnanț s.m. (bot.) Plantă erbacee, aromatică, avînd miros neplăcut, pătrunzător, cu frunzele alterne, penate, și cu florile galbene, dispuse în corimb, folosită în farmaceutică (Ruta graveolens); rută. • pl. -i. /<magh. virnanc.
4. [DEX '98] VIRNANȚ, virnanți, s. m. Plantă erbacee aromatică cu frunze alterne și penate, cu flori galbene, dispuse în corimb, cu întrebuințări în medicină; rută (Ruta graveolens). – Din magh. virmanc.
5. [DLRLC] VIRNANȚ, virnanți, s. m. Plantă erbacee aromatică, cu flori galbene dispuse în corimb, cu întrebuințări în medicină (Ruta graveolens).
6. [Scriban] virnánț m. (ung. virnanc). Trans. Rufă.
7. [MDA2] rută2 [At: DN2 / Pl: rute / E: fr route, ger Rutte] 1 Drum urmat de un vehicul. 2 Traseu. 3 Direcție (2).
8. [MDA2] rută1 sf [At: COTEANU, Pl. 21 / Pl: rute / E: ml ruta] 1 (Bot; șîc ~-de-grădină, ~-de-muri) Virnanț (Ruta graveolens) 2 (Bot) Rutișor (6) galben (Thalictrum flavum). 3 (Bot; Trs) Tătăiși (Chrysanthemum cinerariaefolium). 4 (Bot) Roibă (Rubia tinctorum). 5 (Bot; reg) Nalbă (Lavatera thuringiaca). 6 (Bot; îc) ~-sălbatică Tămâiță-de-câmp (Ajuga chamaepitys). 7 (Reg; csnp) Băutură făcută din rută1 (1).
9. [MDA2] virnaț sm vz virnanț
10. [Scriban] rútă f., pl. e (lat. rûta, it. ruta, fr. rue; germ. raute, pol. rus. rut. ruta. Neol. din sec. 17). O plantă originară din sudu Eŭropeĭ și cultivată și pe la noĭ (ruta gravéolens). Se culege în timpu înfloririĭ p. proprietățile eĭ emenagogice ș. a. – În Trans. virnanț.
11. [DOOM 3] virnanț s. m., pl. virnanți
12. [DOOM 2] virnanț s. m., pl. virnanți
13. [DFL] RUTA L., RUTĂ, VIRNANȚ, fam. Rutaceae. Gen originar din regiunile mediteraneene pînă în estul Siberiei, cca 58 specii, erbacee, perene sau arbuști. Frunze glanduloase, aromatice, simple sau penat-sectate. Flori galbene sau verzi, caliciul persistent eu 4-5 sepale, corolă cu 4-5 petale concave, cu marginea curbată, 8-10 stamine. Fruct, capsulă sferică, semințe numeroase.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL