1. [MDA2] viorint1, ~ă [At: ANON. CAR. / P: vi-o~ / V: ~nț / Pl: ~nți, ~e / E: ns cf vioară2, vioriu] 1 a (Ban; Trs) Vioriu (1). 2 a (Ban; Trs) Vânăt (2). 3 a (Ban; Trs; d. păsări; îf viorinț) Cu penele de culoare viorie (1). 4-5 sn (Reg) Violet (3-4).
2. [MDA2] viorint2, ~ă a [At: F (1890), 30 / P: vi-o~ / Pl: ~nți, ~e / E: ns cf vifor] (Ban; Trs) Impetuos.
3. [DLRLC] VIORINT, -Ă, viorinți, -te, adj. (Rar, în descîntece) Vioriu, vînăt. Bubă viorintă... Nu întinde, Nu cuprinde. ȘEZ. XXIII 109.
4. [DLRM] VIORINT, -Ă, viorinți, -te, adj. (Rar) Violet2; vînăt. – Din vioară2.
5. [MDA2] viorinț, ~ă a vz viorint1
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL