1. [DEX '09] VÂNZARE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vânzării, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfa. 3. (Ec.) Procesul de schimb al unor mărfuri, corporale și necorporale, contra unei sume de bani, numită preț. 4. Fig. Trădare. – Vinde + suf. -are.
2. [MDA2] vânzare sf [At: CORESI, EV. 111 / V: (reg) vânzar sn, (îvr) ven~, vin~ / Pl: ~zări / E: vinde + -are] 1 (Îoc cumpărare) Cedare a unui bun în schimbul unei sume de bani Si: vindere (1), (rar) vândut1 (1), (înv) vânzătură (1), (îvr) vânzătoare Vz vânzător (8). 2 Activitate care constă în cedarea unor bunuri în schimbul unei sume de bani Si: vindere (1), (rar) vândut1 (2), (înv) vânzătură (2), (îvr) vânzătoare Vz vânzător (9). 3 (Jur; îs) ~ silită Vânzare (1) ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. 4 (Jur; îs) Act (sau contract, înv, zapis) de ~ Document oficial prin care se consemnează că un bun a fost vândut. 5 (Îla) De ~ Care este menit să fie vândut (1). 6 (Îal) Care este oferit spre vânzare (1). 7 (Îlv) A scoate (sau a pune) în (sau la, pop, de) ~ A vinde (1). 8 (Îe) ~ bună Urare adresată (la despărțire) unei persoane care vinde (2). 9 (În trecut) Trecere a unui sclav, a unui iobag etc. în posesiunea altui stăpân (în schimbul unei sume de bani). 10 (Îvp; în legătură cu verbe ca „a scoate” și „a pune”) Licitație. 11 (Ccr) Obiect destinat vânzării (1) Si: (înv) vânzătură (3). 12 Trădare sau denunțare pentru bani sau pentru un avantaj material Si: (îvr) vânzător (10).
3. [DEX '98] VÂNZARE, vânzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. ◊ (Pop.) Vânzare bună! = urare făcută negustorului (sau vânzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. Vânzare silită = vânzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vânzare = oferit spre vânzare, destinat vinderii, menit să fie vândut. 2. (Concr.) Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfă. 3. Trădare. – Vinde + suf. -are.
4. [Șăineanu, ed. VI] vânzare f. 1. fapta de a vinde: o casă de vânzare; 2. fig. trădare pentru bani: suflet de vânzare. [Formă paralelă cu vindere (cf. crezare și credere)].
5. [MDA2] vânzar2 sn vz vânzare
6. [MDA2] venzare sf vz vânzare
7. [MDA2] vinzare sf vz vânzare
8. [DEXI] vînzare s.f. 1 Cedare, înstrăinare a unui bun, a unei mărfi etc. în schimbul unei sume de bani; vindere. Am socotit că tot așa lesne avea să meargă și cu vînzarea clădirilor din București (M. I. CAR.). ◊ (jur.) Vînzare silită = vînzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc.adj. De vînzare = oferit spre vînzare, destinat vinderii, menit să fie vîndut. Iacă un ovrei cu cămăși de vînzare (ISP.). ◊ Expr. Vînzare bună!, urare făcută negustorului (sau vînzătorului) de către cumpărător, la plecarea acestuia dintr-o prăvălie. A scoate la (sau în) vînzare v. scoate. 2 Concr. Ceea ce se vinde, obiectul care se vinde; marfă. Mergea în piață și vedea vînzări, pometuri,... dulcețuri și alte mîncări (PANN). 3 Fig. Trădare. Căpeteniile acestei vînzări nelegiuite erau Negrilă paharnicul, Alexa stolnicul și Isaia vornicul (ISP.). • pl. -ări. /vinde + -are.
9. [DLRLC] VÎNZARE, vînzări, s. f. 1. Acțiunea de a vinde și rezultatul ei; vindere. A pune în vînzare. ◊ (Popular) Vînzare bună, formulă de salut la plecarea dintr-o prăvălie. Vînzare bună și să, ne vedem cu bine. DUMITRIU, N. 232. Vînzare-cumpărare v. cumpărare. Vînzare silită = vînzare ordonată de autoritatea judiciară pentru datorii neachitate. ◊ Loc. adj. De vînzare = destinat vinderii, menit să fie vîndut. Văzînd cerbul... întrebă dacă-i este de vînzare. ISPIRESCU, L. 115. De vînzare ți-e găinușa ceea, măi băiete? – De vînzare, moșule. CREANGĂ, O. A. 61. Nu mi-e negrul de vînzare... Că-i voinic și-i pui de zmeu, Și-i fugar pe placul meu! ALECSANDRI, P. P. 105. 2. (Concretizat, rar) Ceea ce se vinde, obiect care se vinde; marfă. Mergea în piață și vedea vînzări, Pometuri, dulcețuri și alte mîncări. PANN, P. V. I 130. 3. Faptul de a săvîrși o trădare; trădare. Numai vînzarea răpune capetele crailor. SADOVEANU, O. VII 150. A fost un denunț sau așa ceva... – Iată bucureștenii dumneavoastră: vînzări peste vînzări! CAMIL PETRESCU, O. II 135. Samson vorbi cu glas adînc: «Știu bine Că-n sărutarea asta care-nșală Ai plănuit vînzarea criminală, Că voi cădea și voi muri prin tine». TOPÎRCEANU, P. 83.
10. [Scriban] vinzáre, V. vînzare.
11. [Scriban] vînzáre f., pl. ărĭ (d. vînz). Cp. cu crezare, perzare). Acțiunea de a vinde. Fig. Trădare. A fi de vînzare, a fi destinat vinderiĭ: marfă, casă de vînzare. – În Serbia vinzare.
12. [DOOM 3] vânzare s. f., g.-d. art. vânzării; pl. vânzări (~ zilnice)
13. [DOOM 2] vânzare s. f., g.-d. art. vânzării; pl. vânzări
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL