1. [DEX '09] VINIETĂ, viniete, s. f. Ilustrație de mici dimensiuni folosită ca ornament, care precedă sau încheie o pagină de text (tipărit sau manuscris); ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. [Var.: vignetă s. f.] – Din fr. vignette.
2. [MDA2] vinietă sf [At: HELIADE, O. I, 485 / P: ~nie~ / S și: vignetă / V: (îvr) ~netă / E: fr vignette] 1 Ilustrație de mici dimensiuni așezată ca ornament la începutul sau la sfârșitul unui text (manuscris sau tipărit), al unui capitol etc. 2 Ornament pe coperta sau pe pagina de titlu a unei cărți. 3 Clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 4 (Flt) Adaos atașat unei mărci poștale, cu sau fără valoare nominală, emis cu ocazia unui eveniment. 5 (Flt) Etichetă adezivă emisă de administrația poștală, cu ocazia unei aniversări sau a unei comemorări.
3. [DEXI] vinietă s.f. 1 (tipogr.) Ilustrație de mici dimensiuni, folosită ca ornament, care precedă sau încheie o pagină de text manuscris sau tipărit. ♦ Clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 2 Adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. • scris și vignetă. pl. -e. /<fr. vignette.
4. [DEX '98] VINIETĂ, viniete, s. f. Ilustrație de mici dimensiuni care se pune la începutul sau la sfârșitul unui text (tipărit sau manuscris), al unui capitol etc.; ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. [Var.: vignetă s. f.] – Din fr. vignette.
5. [DLRLC] VINIETĂ, viniete, s. f. Gravură mică sau desen care se pune ca ornament la începutul sau la sfîrșitul unei cărți sau al unui capitol; ornament pe coperta unei cărți; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. – Pronunțat: -nie-.
6. [DN] VINIETĂ s.f. 1. Gravură mică, desen, ornament care se pune la începutul sau la sfîrșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu folosit în tipografie pentru ornamentație. 2. (Filat.) Adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. [Pron. -nie-tă, scris și vignetă. / < fr. vignette].
7. [MDN '00] VINIETĂ NIE-/ s. f. 1. gravură mică, desen care se pune ca ornament la începutul ori la sfârșitul unei cărți sau al unui capitol; clișeu în tipografie pentru ornamentație. 2. adaos atașat unei mărci poștale, fără valoare nominală, emisă cu ocazia unui eveniment deosebit. (< fr. vignette)
8. [Șăineanu, ed. VI] vinietă f. mică stampă sau desen pentru ornamentarea cărților (= fr. vignette).
9. [DEX '09] VIGNETĂ s. f. v. vinietă.
10. [MDA2] vignetă sf vz vinietă
11. [MDA2] vinetă sf vz vinietă
12. [DEXI] vignetă s.f. v. vinietă.
13. [DN] VIGNETĂ s.f. v. vinietă.
14. [Scriban] *viñétă f., pl. e (fr. vignette, d. vigne, vie, viță). Ornament tipografic cu frunze, florĭ ș. a.
15. [DOOM 3] vinietă (desp. -nie-) s. f., g.-d. art. vinietei; pl. viniete
16. [DOOM 2] vinietă (-nie-) s. f., g.-d. art. vinietei; pl. viniete
17. [MDO] vinietă (3 sil.) (nu: vignetă)
18. [IVO-III] vignetă, -te.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL