1. [DEX '09] VIJELIE, vijelii, s. f. Vânt foarte puternic, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ♦ Fig. Furie. – Et. nec.
2. [MDA2] vijelie2 sf vz vijulie1
3. [MDA2] vijelie1 sf [At: (a. 1691) ap. TDRG / V: (reg) vâjâl~, vâj~, vâjol~, ~jol~, ~juleie, ~jul~ / Pl: ~ii / E: ns cf vâjâi] 1 Vânt puternic, în rafale (însoțit de ploaie, adesea cu descărcări electrice, sau de ninsoare) Si: (înv) vijelire, (îrg) vâltoare (4), (reg) vântoc. 2 (Îlav) Cu ~ Cu putere. 3 (Fig) Forță impetuoasă, nimicitoare. 4 (Fig) Furie (1).
4. [DEXI] vijelie s.f. (meteor.) Vînt foarte puternic, în rafale, adesea însoțit de descărcări electrice și de precipitații atmosferice; furtună. Deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită (CR.). ◊ Loc.adv. Cu vijelie = cu putere, furtunos. ◊ Compar. Ești bizar, vii ca o vijelie,pleci ca ea (D. ZAMF.). ◊ Fig. (sugerează ideea de tumult, de dezlănțuire năvalnică, de forță impetuoasă) Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare (EMIN.). • pl. -ii. g.-d. -iei. și (reg.) vijolie s.f. /de la vîjîi.
5. [DLRLC] VIJELIE, vijelii, s. f. Vînt puternic, însoțit de obicei de descărcări electrice și de precipitații atmosferice. V. furtună, uragan. Te-au apucat vijelii și te-au spulberat viscolele cu măzăriche ale sfîrșiturilor de toamnă. SADOVEANU, O. VI 50. Mergea grăbit... încotro îl mîna vijelia. GALACTION, O. I 48. [Codrul] se zbuciumă, se-ndoaie, geme Bătut de neagra vijelie. IOSIF, P. 87. Cam pe la amiază deodată s-a schimbat vremea cea frumoasă într-o vijelie cumplită, să răstoarne brazii la pămînt, nu altăceva. CREANGĂ, A. 30. ◊ (În comparații) Cînd porniră ei, sosiră și cazacii ca o vijelie și izbitura lor fu ca trăsnetul. SADOVEANU, O. VII 12. Intră pe ușă ca o vijelie. HOGAȘ, M. N. 44. Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr, Căci caii lor aleargă alăturea-nspumați. EMINESCU, O. I 97. ◊ Fig. Vijelii de patimi își lăsaseră urmele. SADOVEANU, O. I 421. Mai bine chinul într-a lumii vijelie Decît viața de păpușă, decît viața de chilie. EFTIMIU, Î. 22. Mircea însuși mînă-n luptă vijelia-ngrozitoare, Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare. EMINESCU, O. I 148. ◊ Loc. adv. Cu vijelie = cu putere. Dar vîntul crunt deodată, suflînd cu vijelie, Schimbă a mării față în munți îngrozitori. ALECSANDRI, P. A. 71.
6. [Șăineanu, ed. VI] vijelie f. 1. uragan; 2. fig. prin analogie: Mircea însuș mână ’n luptă vijelia ’ngrozitoare EM. [Tras din vâjăì].
7. [MDA2] hijalie sf vz vijelie
8. [MDA2] vâjâlie sf vz vijelie1
9. [MDA2] vâjelie sf vz vijelie1
10. [MDA2] vâjolie sf vz vijelie1
11. [MDA2] vârjolie sf vz vijelie1
12. [MDA2] vijolie sf vz vijelie1
13. [MDA2] vijuleie sf vz vijelie1
14. [MDA2] vijulie1 sf [At: H IX, 85 / V: ~jel~ / Pl: ~ii / E: nct] (Olt) Jintiță.
15. [MDA2] vijulie2 sf vz vijelie1
16. [DEXI] vijolie s.f. v. vijelie.
17. [Scriban] vijălíe (est), vijelíe (vest) și vijulíe (Ban. Olt.) f. (Cp. cu litv. wesulys, vijălie, și cu ung. zsivaj, tumult. Cp. și cu juvălaĭe, și gilăvaĭe. P. sufix, cp. cu sfădălie). Uragan, mare furtună. Bombardament vijălios.
18. [DOOM 3] vijelie s. f., art. vijelia, g.-d. art. vijeliei; pl. vijelii, art. vijeliile (desp. -li-i-)
19. [DOOM 2] vijelie s. f., art. vijelia, g.-d. art. vijeliei; pl. vijelii, art. vijeliile
20. [MDO] vijelie
21. [DER] vijelie (-ii), s. f. – Uragan, furtună. – Var Olt. vijulie, Mold. vijelie. De la vîjîi „a urla vîntul sălbatic” poate prin intermediul unei var. expresive neatestate, *vîjili. Legătura cu sl. vijalica „furtună” (Cihac, II, 456) nu este posibilă foneticește; cu mag. zsivaj „tumult” (Scriban) este improbabilă. Tiktin consideră imposibilă apropierea acestui cuvînt la rădăcina vîj; dar motivele lui nu sînt suficiente. – Der. vijelios, adj. (furtunos, deslănțuit).
22. [Onomastic] VIJELÍE, M. (IO 24); Vijălie, Gh., munt., 1775, < subst.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL