1. [DEX '09] VIETATE, vietăți, s. f. Ființă, viețuitoare. [Pr.: vi-e-] – Viu + suf. -ătate.
2. [MDA2] vietate sf [At: BOJINCĂ, A. I, 108/26 / P: vi-e~ / Pl: ~tăți / E: viu + -ătate] 1 Tot ceea ce are viață (și se mișcă) Si: ființă (18), viețuitoare (5). 2 (Spc) Animal (1). 3 (Îvr) Viață (1). 4-5 (Îvr) Vitalitate (1-2). 6 (Fig; îvr) Însuflețire.
3. [DEXI] vietate s.f. Tot ceea ce are viață (și se mișcă); ființă, viețuitoare; spec. dobitoc, jivină. Nu se vedea nici un om, nici o vietate (CĂL.). • sil. vi-e-. pl. -ăți. /viu + -ătate.
4. [DLRLC] VIETATE, vietăți, s. f. Ființă, viețuitoare. Nu se vedea nici un om, nici o vietate, afară de insecte ți de stoluri de vrăbii. CĂLINESCU, E. O. I 104. Zărise în pom o vietate mică de tot, ca un ghem castaniu. CAMIL PETRESCU, O. I 155. S-au adunat toate vietățile: cele din ape, cele de pe uscat ți cele zburătoare. CREANGĂ, P. 92.
5. [Șăineanu, ed. VI] vietate f. ființă vie: s’a adunat toate vietățile CR. [Tras din viu].
6. [Scriban] vietáte f. (d. viŭ. Cp. cu jivină). Ființă, animal, gînganie: toate vietățile pămîntuluĭ, o vietate cĭudată. V. țipenie.
7. [DOOM 3] vietate (desp. vi-e-) s. f., g.-d. art. vietății; pl. vietăți
8. [DOOM 2] vietate (vi-e-) s. f., g.-d. art. vietății; pl. vietăți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL