Definiție și ce înseamnă viersuire

1. [DEX '09] VIERSUIRE, viersuiri, s. f. Acțiunea de a viersui și rezultatul ei. – V. viersui.

2. [MDA2] viersuire sf [At: (a. 1781) BV II, 271 / Pl: ~ri / E: viersui] (Pop) 1 Cântare (1). 2 Melodie.

3. [DEX '09] VIERSUI, viersuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A cânta, a îngâna un cântec. – Viers + suf. -ui.

4. [MDA2] viersui [At: MACHEN, 37r/24 / Pzi: ~esc, viersui, (îvr) ~ez / E: viers + -ui] (Pop) 1-2 vti A cânta (din gură sau dintr-un instrument). 3-4 vti (Fig) A se exprima în cuvinte alese. 5 vi (D. păsări) A emite sunete melodioase, caracteristice.

5. [DEXI] viersui vb. IV. tr. (pop.) A cînta (din gură sau dintr-un instrument); a îngîna un cîntec. ♦ (intr.; despre păsări) A emite sunete melodioase caracteristice. • prez. ind. -iesc. /viers + -ui.

6. [DLRLC] VIERSUI, viersuiesc, vb. IV. Intranz. (Popular) A cînta, a îngîna un cîntec.

7. [Scriban] vĭersuĭésc și ve- v. intr. și tr. (d. vĭers). Pop. Glăsuĭesc. – Și verș-.

8. [DOOM 3] viersuire (pop.) (desp. vier-) s. f., g.-d. art. viersuirii; pl. viersuiri

9. [DOOM 2] viersuire s. f., g.-d. art. viersuirii; pl. viersuiri

10. [DOOM 3] viersui (a ~) (a cânta) (pop.) (desp. vier-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viersuiesc, 3 sg. versuiește, imperf. 1 viersuiam; conj. prez. 1 sg. să viersuiesc, 3 să viersuiască

11. [DOOM 2] viersui (a ~) (a cânta) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. viersuiesc, imperf. 3 sg. viersuia; conj. prez. 3 să viersuiască

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] vientraj sn [At: DN3 / P: vi-e~ / Pl: ~e / E: fr […]
1. [MDA2] vierbă sf vz viarbă 2. [DLRLC] VIERBĂ, vierbe, s. f. (Regional) Grup de […]
1. [DEX '09] VIEREASĂ, vierese, s. f. Soția vierului1; îngrijitoare, paznică de vie [Pr.: vi-e-] […]
1. [DEX '09] VIER1, vieri, s. m. (Rar) Podgorean, viticultor. ♦ Îngrijitor, păzitor de vie. […]
1. [DEX '09] VIERIT s. n. (Rar) Ocupația vierului1; viticultură. [Pr.: vi-e-] – Vier1 + […]
1. [MDA2] vieriță sf [At: ASACHI, S. L. II, 301 / P: vi-e~ / Pl: […]
1. [DEX '09] VIERMAR, viermare, s. n. (Rar) Viermărie. – Vierme + suf. -ar. 2. […]
1. [DEX '09] VIERME, viermi, s. m. Nume dat unor animale nevertebrate, lipsite de picioare, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro