1. [DEX '09] VIERMUIRE, viermuiri, s. f. Faptul de a viermui; viermuială. – V. viermui.
2. [MDA2] viermuire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: viermui] 1-2 Viermuială (1-2).
3. [DEXI] viermuire s.f. Viermuială. • pl. -i. /v. viermui.
4. [DLRLC] VIERMUIRE, viermuiri, s. f. Acțiunea de a viermui; forfoteală, mișcare neîntreruptă; viermuială. Cumplita... viermuire a glotimii, întărîtată de amenințarea ploii, năucită de vîntoasă. C. PETRESCU, A. R. 9.
5. [DEX '09] VIERMUI, pers. 3 viermuiește, vb. IV. Intranz. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.
6. [MDA2] viermui vi [At: LM / Pzi: 3 ~ește, (rar) viermuie / E: vierme + -ui] 1 (Rar; d. viermi) A se mișca dezordonat, în număr mare Si: a colcăi (2), a mișuna, (reg) a viermeti. 2 (Subiectul indică locul în care se produce mișcarea) A fi plin de viermi care foiesc. 3 (D. o mulțime de ființe aflată într-un anumit spațiu) A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până acolo Si: a foi1 (4), a forfoti (2), a furnica (1), a mișui, a mișuna. 4 (Subiectul indică spațiul în care se produce mișcarea; construit cu pp „de”) A fi plin de…
7. [DEXI] viermui vb. IV. intr. (despre o mulțime de ființe aflată într-un anumit spațiu) A se mișca neîncetat și în număr mare de colo pînă colo; a mișuna, a forfoti. Oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă (REBR.). • prez.ind. pers. 3 -iește, viermuie. /vierme + -ui.
8. [DEX '98] VIERMUI, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca neîncetat și în număr mare de colo până colo; a mișuna, a forfoti. – Vierme + suf. -ui.
9. [DLRLC] VIERMUI, viermuiesc, vb. IV. Intranz. A mișuna, a forfoti în număr mare, a se mișca neîncetat de colo-colo, a foi (ca viermii). În patru sute de curți viermuiesc atîția copii, de nu știu ce-o să mai fie. SADOVEANU, P. M. 199. În lumina roșie oamenii viermuiau ca niște umbre fără odihnă. REBREANU, R. II 206. ◊ (Prin metonimie) În vale viermuiesc turbanele. VLAHUȚĂ, R. P. 24. ◊ Fig. Poetul cu mare talent și varietate ne-a făcut să vedem viermuind și încolăcindu-se toate aplecările lacome, slugarnice și zavistioase ale boierilor. ODOBESCU, S. II 533.
10. [Șăineanu, ed. VI] viermuì v. a furnica (și fig.).
11. [Scriban] vĭermuĭésc v. intr. (d. vĭerme). Lit. Foĭesc, mișun, fojgăĭ, furnic: vĭermuĭaŭ vĭermiĭ în stîrv, vĭermuĭa stîrvu de vĭermĭ. – În est verm-.
12. [DOOM 3] viermuire (desp. vier-) s. f., g.-d. art. viermuirii; pl. viermuiri
13. [DOOM 2] viermuire (vier-) s. f., g.-d. art. viermuirii; pl. viermuiri
14. [DOOM 3] viermui (a ~) (desp. vier-) vb., ind. prez. 3 sg. viermuiește, 3 pl. viermuiesc, imperf. 3 sg. viermuia; conj. prez. 3 să viermuiască
15. [DOOM 2] viermui (a ~) (vier-) vb., ind. prez. 3 sg. viermuiește, imperf. 3 sg. viermuia; conj. prez. 3 să viermuiască
16. [MDO] viermui (ind. prez. 3 sg. viermuiește, conj. viermuiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL