1. [DEX '09] VICONTE, viconți, s. m. Titlu de noblețe ereditar, inferior contelui și superior baronului; persoană care poartă acest titlu. – Din fr. vicomte.
2. [MDA2] viconte sm [At: AR (1829), 2502/31 / S și: (înv) ~omte / Pl: ~nți / E: fr vicomte] 1 Titlu de noblețe ereditar, inferior celui de conte și superior celui de baron. 2 Persoană care poartă titlul de viconte (1).
3. [DEXI] viconte s.m. Titlu de noblețe ereditar, inferior celui de conte și superior celui de baron. ♦ Persoană care poartă acest titlu. • pl. -ți. /<fr. vicomte.
4. [DLRLC] VICONTE, viconți, s. m. (În unele țări din apus) Titlu de noblețe ereditar, intermediar între baron și conte; persoană purtînd acest titlu.
5. [DN] VICONTE s.m. (În unele țări din Apus) Titlu de noblețe ereditar, intermediar între baron și conte; persoană care are acest titlu. [< fr. vicomte].
6. [MDN '00] VICONTE s. m. titlu de noblețe ereditar, între baron și conte. (< fr. vicomte)
7. [Scriban] *vicónte m. (fr. vicomte, d. mlat. vicecomes, -cómitis, adică viceconte, it. visconte). Nobil între baron și conte. – Fem. -tésă.
8. [DOOM 3] viconte s. m., art. vicontele; pl. viconți
9. [DOOM 2] viconte s. m., pl. viconți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL