1. [DEX '09] VICECANCELAR, vicecancelari, s. m. Persoană care ține locul unui cancelar în absența acestuia; titlu, funcție, deținută de această persoană. – Vice- + cancelar (după fr. vice-chancelier).
2. [MDA2] vicecancelar sm [At: VĂCĂRESCU, I. II, 14r/16 / V: (îvr) ~nghelariu, vițe~, vițecanțelariu, vițecanțeler / S și: vice-cancelar, (înv) vice cancelar / Pl: ~i / E: vice1- + cancelar după fr vice-chancelier, ger Vizekanzler] 1 Locțiitor al unui cancelar. 2 Titlu deținut de vicecancelar (1). 3 Funcție deținută de vicecancelar (1).
3. [DEXI] vicecancelar s.m. Persoană care ține locul unui cancelar în absența acestuia. ♦ Titlu, funcție deținută de o asemenea persoană. • pl. -i. /vice- + cancelar, după fr. vice-chancelier.
4. [DEX '98] VICECANCELAR, vicecancelari, s. m. Persoană care ține locul unui cancelar in absența acestuia; titlu, funcție, deținută de această persoană. – Vice- + cancelar (după fr. vice-chancelier).
5. [DN] VICECANCELAR s.m. Locțiitor al unui cancelar, pe care îl reprezintă în lipsă. [După fr. vice-chancelier].
6. [MDN '00] VICECANCELAR s. m. locțiitor al unui cancelar, pe care îl reprezintă în lipsă. (după fr. vice-chancelier)
7. [Șăineanu, ed. VI] vicecancelar m. cel ce suplinește pe cancelar în lipsa-i.
8. [Scriban] *vicecancelár m. Cel ce ține locu cancelaruluĭ.
9. [MDA2] vicecanghelariu sm vz vicecancelar
10. [MDA2] vițecancelar sm vz vicecancelar
11. [MDA2] vițecanțelariu sm vz vicecancelar
12. [MDA2] vițecanțeler sm vz vicecancelar
13. [DOOM 3] vicecancelar s. m., pl. vicecancelari
14. [DOOM 2] vicecancelar s. m., pl. vicecancelari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL