1. [DN] VEXILI- v. vexil1 [în DN].
2. [MDA2] vexil sn [At: BOJINCĂ, A. II, 135/2 / S și: vecsil / Pl: ~e / E: lat vexillum, fr vexille] 1 (Ant) Steagul unei cohorte romane. 2 (Ant) Trupă orânduită într-un anumit corp. 3 (Înv; pgn) Steag. 4 Pavilion al unei nave. 5 (Bot) Petală superioară a florilor leguminoaselor (care formează stegulețul).
3. [DEXI] vexil s.n. I 1 (milit.; în antic. romană) Steagul, însemnele unei cohorte în armata romană. ♦ Trupă orînduită într-un anumit corp. 2 Steag, pavilion al unei nave. II 1 (bot.) Petală superioară a florilor leguminoaselor. 2 (ornit.) Ansamblul barbelor situate de aceeași parte a rahisului unei pene de pasăre. • pl. -e. /<lat. vexillum, -i, fr. vexille.
4. [DN] VEXIL1 s.n. 1. Însemnele, steagul unei cohorte în armata romană. 2. Trupă orînduită într-un anumit corp. 3. Steag al unei nave, pavilion. // (Și în forma vexili-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „steag”, „stindard”. [< lat. vexillum, cf. fr. vexille].
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL