1. [DEX '09] VEXAȚIE s. f. v. vexațiune.
2. [MDA2] vexație sf vz vexațiune
3. [DEXI] vexație s.f. v. vexațiune.
4. [DN] VEXAȚIE s.f. v. vexațiune.
5. [DEX '09] VEXAȚIUNE, vexațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ți-u-. – Var.: vexație] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis.
6. [MDA2] vesațiune sf vz vexațiune
7. [MDA2] vexațiune sf [At: AR (1829), 2162/44 / V: vesa~, ~ie, (îvr) ~xăț~, ~xăciu~ / Pl: ~ni / E: lat vexatio, -onis, fr vexation] 1 Nedreptate (din partea unei autorități) Si: (înv) vesatură (1). 2 Persecuție (din partea unei autorități) Si: (înv) vesatură (2). 3 (Ccr) Act de injustiție Si: (înv) vesatură (3). 4 Jignire. 5 (Pex) Contrariere. 6 (Ccr) Vorbă, faptă, atitudine care vexează (3) Si: jignire, ofensare. 7 (Ccr) Vorbă, faptă, atitudine care contrariază.
8. [MDA2] vexăciune sf vz vexațiune
9. [MDA2] vexățiune sf vz vexațiune
10. [DEXI] vexațiune s.f. 1 Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. 2 Nedreptate; persecuție (din partea unei autorități). • pl. -i. și vexație s.f. /<fr. vexation, lat. vexatĭo, -onis.
11. [DEX '98] VEXAȚIUNE, vexațiuni, s. f. (Livr.) Faptul de a vexa; vorbă, faptă, atitudine care supără, jignește, contrariază. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis.
12. [DLRLC] VEXAȚIUNE, vexațiuni, s. f. Vorbă sau faptă care supără, jignește, contrariază.
13. [DN] VEXAȚIUNE s.f. (Liv.) Vorbă, faptă care vexează. [Pron. -ți-u-, var. vexație s.f. / cf. fr. vexation, lat. vexatio].
14. [MDN '00] VEXAȚIUNE s. f. vorbă, faptă care vexează. (< fr. vexation, lat. vexatio)
15. [Șăineanu, ed. VI] vexați(un)e f. supărare, jignire.
16. [Scriban] *vexațiúne f. (lat. vexátio, -ónis). Acțiunea de a vexa.
17. [DOOM 3] !vexație (desp. -ți-e) (livr.) s. f., art. vexația (desp. -ți-a), g.-d. art. vexației; pl. vexații, art. vexațiile (desp. -ți-i-)
18. [DOOM 2] !vexațiune (-ți-u-)/vexație (-ți-e) (livr.) s. f., g.-d. art. vexațiunii/vexației; pl. vexațiuni/vexații
19. [DRAM 2021] vexațiúne, vexațiuni, s.f. (livr.) Atitudine, faptă care supără, jignește: „…suferind multe vexațiuni din partea castrului Muncaciu pentru moșiile lor Șarkad și Macaria…” (Mihaly, 1900: 498; dipl. 209). – Din fr. vexation, lat. vexatio, -onis (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL