1. [MDA2] vetrigă2 sf vz vetrice
2. [MDA2] vetrigă1 a vz vitreg
3. [DEX '09] VETRICE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. sb. vratič.
4. [DEX '09] VITREG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Lat. vitricus.
5. [MDA2] vatrice sf vz vetrice
6. [MDA2] vătrice sf vz vetrice
7. [MDA2] vertice1 sf vz vetrice
8. [MDA2] vetrice sf [At: BARONZI, L. 147 / V: (înv) vat~, văt~, vint~, (reg) ~icie, ~igă, ~ige, verti~, vitriță / Pl: ~ / E: ml *vietrix, -cis (<uietrix)] 1 (Reg; șîs ~a vătămatului) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu florile galbene-aurii, dispuse în corimb, folosită în medicina populară Si: vetricea (2), (reg) ferecea, mărun, roman2, măruncă-neagră, iarba-raiului (Chrysanthemum vulgare). 2 (Reg) Diaree (1). 3 (Reg) Dizenterie. 4-5 (Ent; reg) (Larvă de) efemeridă2 (2).
9. [MDA2] vetricie sf vz vetrice
10. [MDA2] vetrige sf vz vetrice
11. [MDA2] vintrice sf vz vetrice
12. [MDA2] vitreag, ~ă a vz vitreg
13. [MDA2] vitrec, ~ă a vz vitreg
14. [MDA2] vitreg, ~ă [At: (a. 1652) ap. TDRG / A și: ~reg / V: (pop) ~ec, ~ric, ~rig, (reg) vetrigă, ~reag / Pl: ~egi, ~ege, (reg) ~egi af / E: ml vitricus] 1 a (D. copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, devenind rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2-3 a (Îs tată ~), (îrg) sm Soțul mamei considerat în raport cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a acesteia Si: (îrg) mașter, (înv) mașteh, (reg) bade, bădică, măștihoi, nene, tată (de-)al doilea, tată de salcie, tată de scoarță, tată fiastru. 4-5 a (Îs mamă ~ă), (îrg) sf Soția tatălui considerată în raport cu copiii dintr-o căsătorie anterioară a acestuia Si: (îrg) maștehă, mașteră, (reg) lele, măștihoaie, măștihucă, mătușă, maică de-a doua oară, mamă bătrână, mamă de-a doua, mamă de salcă, mamă de scoarță, mamă fiastră, mamă priminită, mamă strâmbă. 6-7 a (Îs fiu sau fecior ~), (îrg) sm Fiu din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerat în raport cu părintele vitreg (1) Si: (înv) fiastru. 8 a (Îs) Fiică (sau fată) ~ă Fiică din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu părintele vitreg (1) Si: (înv) fiastră. 9-10 a (Îs frate ~), (înv) sm Fiu din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerat în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați dintr-o nouă căsătorie Si: (reg) bade, bădiță, nene, frate de-al doilea, frate de măștihoi, frate de salcie, frate de scoarță, frate fiastru, frate mașter, frate priminit. 11-12 a (Îs frate ~), (înv) sm Fiu nelegitim considerat în raport cu copiii legitimi ai aceluiași părinte Si: (reg) bade, bădiță, nene, frate de-al doilea, frate de măștihoi, frate de salcie, frate de scoarță, frate fiastru, frate mașter, frate priminit. 13 a (Îs) Soră ~ă Fiică din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați dintr-o nouă căsătorie Si: (reg) soră de-a doua, soră de scoarță, soră fiastră, soră mașteră. 14 a (Îas) Fiică nelegitimă considerată în raport cu copiii legitimi ai aceluiași părinte Si: (reg) soră de-a doua, soră de scoarță, soră fiastră, soră mașteră. 15 a (Pex; d. oameni, guvernări, autorități etc.) Care are o atitudine ostilă și nedreaptă față de cineva Si: asupritor (2), opresiv. 16 a (D. destin) Implacabil. 17 a (Fig; d. împrejurări, condiții etc.) Defavorabil (1).
15. [MDA2] vitric, ~ă a vz vitreg
16. [MDA2] vitrig a vz vitreg
17. [MDA2] vitriță sf vz vetrice
18. [DEXI] vetrice s.f. 1 (bot.) Plantă erbacee, perenă, aromatică, din familia compozitelor, înaltă de cca 1m, cu frunzele penat-sectate, cu florile tubuloase, galbene-aurii, dispuse în corimb, folosită în medicina populară (Chrysanthemum vulgare); vetricea. 2 (entom.; reg.) (Larvă de) efemeră. • pl. -ce. și (înv.) vintrice s.f. /lat. *vitricem <vītex, -icis.
19. [DEXI] vitrec, -ă adj. v. vitreg.
20. [DEXI] vitreg, -ă adj. 1 (despre natura înrudirii reciproce dintre părinți și copii sau a copiilor între ei; în opoz. cu „bun”) Care nu este rudă de sînge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. = ◊ Fiu (sau fecior) vitreg ori fiică (sau fată) vitregă = fiu sau fiică dintr-o căsătorie anterioară a unuia dintre soți, considerați în raport cu tatăl vitreg sau cu mama vitregă. ◊ Frate vitreg = fiu dintr-o căsătorie anterioară a unuia dintre soți, considerați în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați în urma recăsătoririi unuia dintre părinți. Mamă vitregă v. mamă. Părinte vitreg v. părinte. Tată vitreg v. tată. Soră vitregă v. soră. ◊ Compar. (sugerează ideea de răutate, de asprime) Îi bătea de le învinețea carnea pe ei – bătaie de mumă vitregă (POP.). ♦ Fiu neligitim sau fiică nelegitimă considerați în raport cu copiii celuilalt soț ori cu copiii rezultați dintr-o nouă căsătorie. 2 Fig. (despre oameni sau, ext., despre guverne, autorități etc.) Care are o atitudine răuvoitoare, dușmănoasă, ostilă, nedreaptă față de cineva; vrăjmaș; hain. Multe sînt de făcut într-o țară stricată de atîtea stăpîniri vitrege (VLAH.). 3 Fig. (despre împrejurări, circumstanțe, condiții etc.) Care este nefavorabil, potrivnic. Împrejurările vitrege de atunci nu-l copleșiseră (OPR.). • pl. -gi, -ge. și (pop.) vitrec, -ă, vitrig, -ă adj. /lat. vītricum.
21. [DEXI] vitrig, -ă adj. v. vitreg.
22. [CADE] BABIȚĂ1 (pl. -țe) sf. 1 🐦 Cea mai mare pasăre înnotătoare din România; are un cioc de trei ori mai lung decît capul, iar pe sub cioc o gușă mare, lungăreață, în care strînge peștele cu care se nutrește; numită și „pelican”, „babă”, „baboșă”, „batcă” sau „gușată” (Pelecanus onocrotalus) (🖼 283) ¶ 2 🐙 (TKT.) Melc fără casă, limace (Limax) ¶ 3 🌿 Ciupercă, la început de coloarea funinginii, apoi alburie și acoperită de o coajă lucitoare foarte tare; înăuntru are un miez brun-roșiatic, moale ca bumbacul; crește pe fagi bătrîni și pe mesteacăni (Polyporus fometarius) (🖼 284) ¶ 4 🌿 Ciupercă ce se deosebește de precedenta prin pălăria acoperită la început de un strat de peri alipiți, care-i dau un aspect alb, mai tîrziu brun și la urmă negricios; coaja e tare și sgrăbunțoasă, miezul brun și compact; crește mai ales pe meri, pe pruni și pe sălcii (Polyporus igniarius); din aceste două soiuri de ciuperci se prepară, prin fierbere în cenușă, iasca ce servește la scăpărat ¶ 5 🐙 = VETRIGĂ ¶ 6 Băn. Părțile laterale ale spetei de la războiul de țesut, care țin spata împiedecînd-o de a se desface ¶ 7 Trans. (VIC.) 🔧 Ferestrău mai mare pentru doi oameni ¶ 8 Trans. (VIC.) 🗺 Piatră de var [comp. blg. srb. babica, în parte cu accepțiunile blg. srb. baba].
23. [CADE] BURUIANĂ, ❍BURIANĂ (pl. -ieni) sf. 🌿 1 Plantă ierboasă care crește, fără a fi cultivată, pe cîmp, pe locurile semănate, prin grădini, etc., iarbă rea, iarbă sălbatică, bălărie: îngrădirile se părăduesc, pămîntul s’acopere de buruiană VLAH.; buruiana crescuse naltă și abia se mai zărea în fund ODOB.; proverb: buruiana proastă crește și pe piatră sau buruiana rea crește și în drum; buruieni se găsesc și în grădina cea mai bună; se sperie de toate buruienile PANN., despre cineva foarte fricos, care se sperie și de umbra lui ¶ 2 Iarbă de leac, plantă întrebuințată ca mijloc de vindecare: chemă pe împărăteasă și-i dete buruienile să le fiarbă și să le bea ISP. ¶ 3 ~-CÎINEASCĂ1 – BREIU1; – ~-CÎINEASCĂ2 = TREPĂDĂTOARE1; – ~-DE-ABUBĂ = PĂPĂLĂU; – ~DE-CEAS-RĂU = VETRICE 1; – ~DE-CEL-PERIT= VENTRILICĂ1 – ~DE-CINCI-DEGETE, plantă ierboasă, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri lungi, cu flori mari, galbene, dispuse într’un corimb la vîrful tulpinei; numită și „găinuță”, „gălbenușe” sau „scrîntitoare” (Potentilla recta) (🖼 679); – ~DE-DALAC-LĂSNICIOR; – ~-DE-FRIGURI1 TRAISTA-CIOBANULUI; – ~-DE-FRIGURI2 = LAPTELE-CUCULUI1; – ~-DE-FRIGURI3 👉 FRIG 5, BOGLARI; – ~-DE-IN = LINARIȚĂ; – ~-DE-LUNGOARE, BURUIANA-LINGOAREI = LEUȘTEAN; – ~-DE-NEGEI1, BURUIANĂ-MĂGĂREASCĂ AIOR2 ; – ~-DE-NEGEI2 = LAPTELE-CÎINELUI1; – ~ -DE-NEGEI3 LAPTELE-CUCULUI1;- ~-DE-TRÎNJI = IARBĂ-DE-ȘOALDINĂ; – ~-PORCEASCĂ, plantă ierboasă cu rădăcina groasă, cu frunzele acoperite cu peri albi și aspri, cu flori galbene, dispuse în capitule (Ilypochoeris radicala) (🖼 680); – -PUCIOASĂ = IARBĂ-PUTUROASĂ; – BURUIANA-SURPĂTURII, mică plantă ierboasă, de un verde-deschis sau gălbue, cu flori verzui; numită și „boșoroagă” sau „,sincerică” (Scleranthus annuus) (🖼 681); -BURUIANA-VIERMELUI -PUNGULIȚĂ; – BURUIENI-DE-CEL-PERIT = VENTRILICĂ; – BURUIENI- DOMNEȘTI = VÎZDOAGĂ [sl. burjanŭ].
24. [CADE] FERECEA sf. 🌿 = VETRICE1 [lat. ferece].
25. [CADE] IARBĂ (pl. ierburi, ‼ ierbi) sf. 1 🌿 Ori-ce plantă anuală sau cu tulpină anuală care nu devine niciodată lemnoasă, ci rămîne moale și fragedă: ~ verde; a sta culcat pe ~; ca frunza și ca iarbă 👉 FRUNZĂ; din pămînt, din ~ verde, a) de ori-unde se va găsi, fie cît de departe sau cît de greu de găsit: din pămînt, din ~ verde, să te duci să-mi aduci herghelia (ISP.); b) deodată, fără veste, fără să se știe cum și de unde: îndată răsări, ca din pămînt, din ~ verde, un smochin mare (ISP.); ~ de leac, buruiană de leac, plantă medicinală; a căuta ca iarba de leac, a căuta un lucru, greu de găsit, cu stăruință, ca și cum nu ne putem lipsi de el; (P): așteaptă, murgule, să paști ~ verde, se zice cuiva care e tot amînat cu vorbe, cu făgădueli care nu se vor împlini niciodată ¶ 2 Însoțit de un adj. sau de un sbst., designează un mare număr de nume de plante: ~-ALBĂ, plantă ierboasă, cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-trandafirii sau gălbui; cultivată adesea ca plantă ornamentală; numită și „ierbăluță” sau „panglicuță” (Phalaris arundinacea) (🖼 2579); ~-ALBASTRĂ, plantă ierboasă, cu tulpina și cu frunzele vîrtoase, cu flori mai adesea violacee (Molinia coerulea) (🖼 2580); ~-AMARĂ = GRANAT2; – IARBA-ASINULUI = LUMINIȚĂ; ~-ASPRĂ = ȚĂPOȘICĂ1; ~-BĂLOSĂ = TĂTĂNEASĂ; – IARBA-BĂLȚII = PĂIUȘ 3; -IARBĂ-BĂRBOASĂ, plantă ierboasă, cu florile verzi sau roșii-cafenii, dispuse ca un mănunchiu de spice; numită și „costrei”, „iarbă-ghimpoasă” sau „mohor (negru)” (Panicum crus galli) (🖼 2581); -IARBA-BROAȘTELOR, mică, plantă erbacee acuatică, cu flori albe și frunze cordiforme, ce plutesc deasupra apei; numită și „limba-broaștei” sau „mușcatul-broaștelor” (Hydrocharis morsus ranae) (🖼 2583); – IARBA-BUBEI – PĂPĂLĂU; – IARBA-CAILOR = FLOCOȘICĂ; -IARBA-CANARAȘULUI 👉 CANARAȘ; -IARBA-CERBILOR – PIEPTĂNARIȚĂ; – IARBA-CIUMEI1 👉 CIUMĂREA; – IARBA-CIUTEI1 👉 CIUTĂ; – IARBA-CIUTEI2 = URECHELNIȚĂ; – IARBA-CÎNELUI 👉 CÎINE; – IARBA-CÎMPULUI, plantă ierboasă cu florile verzi-alburii sau violacee, așezate în spice; numită și „iarba-vîntului” sau „păiuș” (Agostis alba) (🖼 2582); – IARBA-COCOȘULUI = COCOȘEL1 👉 COCOȘEL 5; – IARBA-CODRULUI = MĂTRĂGUNĂ; – IARBA-DATULUI-ȘI-A-FAPTULUI = FECIORICĂ; – IARBĂ-DE-BOALE, IARBĂ-DE-TOATE-BOALELE = USTUROIȚĂ ; – IARBĂ-DE-COSITOR = BARBA-URSULUI ; – IARBĂ-DE-CURCĂ = FUMĂRIȚĂ ; – IARBĂ-DE-DURERI = COADA-COCOȘULUI ; – IARBĂ-DE-FRIGURI = TRAISTA-CIOBANULUI ; – IARBĂ-DE-LINGOARE(LUNGOARE)1 👉 LÎNGOARE ; – IARBĂ-DE-LUNGOARE2 = USTUROIȚĂ ; – IARBĂ-DE-LUNGOARE3 = GĂLBĂJOARĂ ; – IARBĂ-DE-MARE, plantă ierboasă acuatică cu tulpina plutitoare și cu frunzele în formă de panglici; crește sub apă pe fundul mării; cu frunzele uscate ale acestei plante se umplu perne și saltele (Zostera marina) (🖼 2584); – IARBĂ-DE-NEGI = ROSTOPASCĂ ; – IARBĂ-DE-SGAIBĂ = SGRĂBUNȚICĂ ; – IARBĂ-DE-ȘOALDINĂ 👉 ȘOALDINĂ ; – IARBĂ-DE-STRĂNUTAT = ROTOȚELE-ALBE ; – IARBĂ-DE-URECHI, plantă ierboasă cu frunzele cărnoase, late și lungărețe sau ovale, cu flori galbene-verzui; numită și „iarba-urechii”, „iarbă-grasă”, „oloisă” sau „verzișoară” (Sedum maximum) (🖼 2585) ; – IARBĂ-DE-VĂTĂMĂTURĂ = VĂTĂMĂTOARE ; –IARBĂ-DEASĂ, plantă ierboasă cu tulpini, subțiri, delicate, cu flori verzui dispuse cîte 2-5 în mici spice (Poa nemoralis) (🖼2587); -IARBA-DEGETELOR = CINCI-DEGETE ; – IARBA-DRAGOSTEI = LIMBA-CUCULUI ; – IARBA-DRUMURILOR = FRUNZĂ-DE-POTCĂ ; – IARBĂ-DULCE1 = LEMN-DULCE ; – IARBĂ-DULCE2 = ROURICĂ ; – IARBĂ-ENGLEZEASCĂ = ZIZANIE1 ; – IARBA-FECIOAREI sau IARBA-FECIORILOR = FECIORICĂ ; – IARBA-FIARELOR sau FIERULUI 👉 FIER ; – IARBA-FETEI 👉 IARBĂ-MOALE ; – IARBĂ-FLOCOASĂ = CĂTUȘNICĂ și TALPA-GÎȘTEI1 ; – IARBA-GĂII 👉 GAIE ; – IARBĂ-GHIMPOASĂ = IARBĂ-BĂRBOASĂ și GHIMPARIȚĂ ; – ~-GRASĂ1, mică plantă erbacee grasă cu tulpina ramificată întinsă pe pămînt, cu frunzele cărnoase și lucioare, cu flori galbene; numită și „grașiță” sau „porcină”; vlătarele tinere ale acestei plante se mănîncă ca salată (Portulaca oleracea) (🖼 2586); – ~-GRASĂ2 = ~-DE-URECHI ; – ~-GRASĂ3 URECHELNIȚĂ; -IARBA-IEPURELUI = TREMURĂTOARE; – ~-LĂPTOASĂ = AMĂREALĂ; – IARBA-LUI-DMNEZEU = LEMNUL-DOMNULUI; – IARBA-LUPULUI = IARBA-CIUTEI1; -~-MARE, frumoasă plantă ierboasă, cu tulpăna dreaptă, vîrtoasă și păroasă, ramificată în partea superioară; face flori galbene dispuse în capitule mari și frumoase la vîrful tulpinei; e întrebuințată de popor contra tusei și altor boale, iar femeile își spală părul cu rădăcina ei fiartă în apă, ca să crească lung; numită și „oman” (🖼 2588) ; – IARBA-MÎȚEI = CĂTUȘNICĂ ; – IARBĂ-MIROSITOARE = VIȚELAR ; – IARBA-MLAȘTINII = RUGINĂ1 ; – IARBĂ-MOALE, plantă ierboasă, cu tulpina în patru muchi, cu frunze lungi și ascuțite, aspre pe margini, cu flori albe, așezate la vîrful tulpinii; numită și „iarba-fetei” (Stellaria holostea) (🖼 2590) ; – IARBĂ-NEAGRĂ1, mic arbust, cu frunze mici, cu flori trandafirii, mai rar albe (Calluna vulgaris) (🖼 2589) ; – IARBĂ-NEAGRĂ2, plantă ierboasă, cu tulpina în patru muchi, ca și pețiolul frunzelor, cu flori brune-purpurii pe din afară, galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia umbrosa) (🖼 2592) ; – IARBĂ-NEAGRĂ3 = BUSUIOC-SĂLBATIC ; – IARBĂ-NEAGRĂ4 = BUBERIC ; – IARBA-NEBUNILOR -SPÎNZ1 ; – IARBA-OSULUI¹, mic arbust, cu flori galbene, ce crește pe coline și pe pășunile uscate din munți; numit și „ferestrău”, „mălăoiu”, „ruje” sau „ruja – soarelui” (Helianthemum chamaecistus)(🖼 2591); – IARBA-OSULUI2 = MĂLĂOAIE ; – IARBA-OVĂSULUI = OBSIGĂ ; – IARBA-PĂRULUI = PERIȘOR1 ; – IARBA-PORCULUI = BRÎNCĂ ; – IARBA-PURICELUI1 sau PURICILOR = ~-ROȘIE2 ; – IARBA-PURICELUI2 = PURICARIȚĂ ; – ~-PUTUROASĂ, plantă ierboasă, cu flori albe, dispuse în umbele; numită și „buruiană pucioasă” sau „pucioagnă” (Bifora radians) (🖼 2593) ; – IARBA-RAIULUI = VETRICE1 ; – IARBA- RÎNDUNELEI = ROSTOPASCĂ ; – IARBA-RANEI = VĂTĂMĂTOARE ; – ~-ROȘIE1, plantă ierboasă, cu tulpina roșiatică, cu frunzele dințate și flori galbene; numită și,,cîrligioară„ (Bidens cernuus) (🖼 2594); – ~ROȘIE2 DENTIȚĂ; – ~ROȘIE3 = TRESTIE-DE-CÎMPURI; – ~ROȘIE4 RĂCULEȚ; – ~ROȘIE5 = DINTELE-DRACULUI; – ~ROȘIE6 PUNGULIȚĂ; – ~ROȘIE7, plantă ierboasă, cu flori albe trandafirii sau roșii purpurii, dispuse în spice cilindrice (Polygonum persicaria) (🖼 2595); – ~SĂRATĂ BRÎNCĂ și SĂRICICĂ; – IARBA-ȘARPELUI1, plantă, cu frunzele acoperite cu peri aspri, cu flori albastre, rar roșii sau albe, căutate de albine; se credea odinioară că e bună contra mușcăturii șerpilor; numită și,,ochiul-mîței” (Echium vulgare) (🖼 2596); – IARBA-ȘARPELUI2 = MAMA-PĂDURII; – IARBA-ȘARPELUI3, plantă cu tulpina de jur împrejur păroasă, cu flori albastre sau roșietice; e întrebuinată de popor că leac contra mușcăturii șerpilor, numită și „șopîrliță” sau „ventrilică” (Veronica latifolia); – ~-SCĂIOASĂ, mică plantă ierboasă, cu tulpini numeroase întinse pe pămînt, cu flori verzui sau violete, așezate cîte două în spice mici în vîrful tupinei (Tragus racemosus) (🖼 2597); – ~SFÎNTĂ = LEMNUL-MAICII-DOMNULUI; – IARBA-SFÎNTULUI-HRISTOFOR ORBALȚ; – IARBA-SFÎNTULUI-IOAN1, plantă, originară din sudul Germaniei, cu flori albastre, și cu un miros foarte tare; numită și „șerlai” (Salvia sclarea) (🖼 2598); – IARBA-SFÎNTULUI-IOAN2 = RĂSCOAGE; – IARBA-SGAIBEI = SGRĂBUNȚICĂ; – IARBA-STUPULUI = ROINIȚĂ1; – IARBA-SURPĂTURII = FECIORICĂ; – IARBA-SURZILOR, plantă ierboasă, cu flori albe gălbui (Saxifraga aizoon) (🖼 2599); – IARBA-TĂIETURII = VINDECEA; – IARBA-TÎLHARULUI = ORBALȚ; – IARBA-TUNULUI = URECHELNIȚĂ; – IARBA-UNTULUI = VERIGEL; – IARBĂ-USTUROASĂ, plantă ierboasă, cu tulpina cenușie și acoperită de peri, cu frunzele dințate și cu flori roșii-purpurii ce miros ușor a usturoiu; numită și „usturoi-de-lac” (Teucrimum scordium) (🖼 2600); – IARBA-VÎNTULUI1, plantă ierboasă, cu flori violacee sau verzui, dispuse în spice mici (Agrostis spica venti) (🖼 2601); – IARBA-VÎNTULUI2.3.4 = CĂTUȘNICĂ, IARBA-CÎMPULUI și OBSIGĂ; – IARBA-VĂTĂMĂTURII = GHIMPARIȚĂ; – IARBA-VULTURULUI, plantă cu tulpina dreaptă și vîrtoasă, cu flori galbene, dispuse în capitule numeroase reunite la vîrful tulpinei (Hieracium umbellatum) (🖼 2602) ¶ 3 ⚔️ ~ de pușcă, praf de pușcă ¶ 4 ~ pucioasă, sulf, pucioasă: tocmind într’o nucă ~ pucioasă (CANT.) ¶ 5 Iarba acului, antimoniu sulfurat [lat. hĕrba].
26. [DEX '98] VETRICE, vetrice, s. f. 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina înaltă, cu flori galbene-aurii dispuse în corimb (Chrysanthemum vulgare). 2. (Entom.; reg.) Efemeră. – Cf. scr. vratič.
27. [DEX '98] VITREG, -Ă, vitregi, -ge, adj. 1. (Despre copii sau părinți, determinând natura rudeniei lor reciproce) Care nu este rudă de sânge, care a devenit rudă printr-o nouă căsătorie a unuia dintre părinți. 2. Fig. Dușman, ostil, vrăjmaș; defavorabil, potrivnic. ♦ Presărat cu obstacole. – Lat. vitricus.
28. [DLRLC] VETRICE2, vetrice, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina terminată printr-un capitul, avînd flori centrale galbene și flori marginale albe (Chrysanthemum vulgare). înaintau... deschizîndu-și drum pe sub tufe uriașe: vetrice, moțul-curcanului, cătină, tătăiș. GALAN, B. I 84. Pun în scăldătoarea [nepoatei]... ovăz, mălin, vetrice. MARIAN, NA. 280.
29. [DLRLC] VETRICE1 s. f. (Mold.; Entom.) Efemeră.[1]
30. [DLRLC] VITREG, -Ă, vitregi,-e, adj. 1. (Despre copii și părinți, determinînd natura rudeniei lor reciproce) Care nu e rudă de sînge, care a devenit rudă numai printr-o nouă căsătorie a unuia din părinți. Această mamă vitregă... îi apăruse odinioară în copilărie. GALACTION, O. I 144. (În forma vitrig) Această fată bună era horopsită... și de mama cea vitrigă. CREANGĂ, P. 283. ◊ Fig. În ochii lor de fii vitregi nu se mai oglindeau apele și codrii veacurilor dinții. SADOVEANU, N. P. 52. ♦ (Substantivat, f.) Mamă vitregă. Vitrega întrebă pe copii cum au nimerit de s-au întors. ISPIRESCU, L. 334. Doar nu-s vitregă... Ce doresc eu?... Fericirea voastră. ALECSANDRI, T. I 436. ♦ (Despre frați și surori) Care sînt născuți din căsătorii deosebite ale mamei sau ale tatălui. 2. Fig. Dușmănos, ostil, vrăjmaș; hain. O soartă vitregă face ca pulberea multor oameni mari să fie risipită în vînturi. SADOVEANU, E. 104. ◊ (Substantivat) Ce îndreptare se poate aștepta... de la un vitreg... ca acesta? ȚICHINDEAL, F. 387. ♦ Presărat cu obstacole, defavorabil, potrivnic. Condițiile vitrege de viață din țările capitaliste, orînduirea socială a acestor țări intensifică îmbătrînirea rapidă și scurtează viața oamenilor muncii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 354, 5/6. – Variantă: vitrig, -ă adj.
31. [DLRLC] VITRIG, -Ă adj. v. vitreg.
32. [Șăineanu, ed. VI] vetrice f. pl. larve de insecte numite rusalii. [Origină necunoscută].
33. [Șăineanu, ed. VI] vetrice f. plantă cu proprietăți amare și aromatice (Tanacetum). [Serb. VRATIČ].
34. [Șăineanu, ed. VI] vitreg a. 1. se zice de a doua soție a bărbatului în raport cu copii avuți dela prima nevastă: mamă vitregă; 2. se zice de al doilea bărbat al mamei în raport cu copiii ei: tată vitreg. [Lat. VITRICUS].
35. [Șăineanu, ed. VI] vitregă f. 1. mamă vitregă; 2. fig. mamă denaturată.
36. [Scriban] 1) vetríce f. (ca și vetrice 2, pin aluz. la învîrtire saŭ transformare). Dun. Un insect aripat (palingénia) mare de 2-3 c.m. care apare pe la mijlocu luĭ Ĭuniŭ și-șĭ depune în apă ouăle fecundate, cu care, cînd ajung larve (pe la mijlocu luĭ Aŭgust) se hrănește cega. (Pescariĭ scot aceste larve cu ghinu și le pun în undiță). Se numește și vetrígă și rusálie, ĭar ca larvă răsură.
37. [Scriban] 2) vetríce f. (sîrb. vratič, bg. vratiga și vrŭtliga, vetrice. V. vrătilică). O plantă sălbatică din familia compuselor cu proprietățĭ amare și aromatice (tanacetum vulgare). – Și fereceá.
38. [Scriban] vítreg (est) și vítrig (est), -ă adj. (lat. vitrĭcus, tată vitreg). Nu natural, ci numaĭ pin căsătorie pin formele legiĭ: tată vitreg, mamă vitregă, copiĭ vitregĭ, frate vitreg (după mamă saŭ după tată). Fig. Fără ĭubire, aspru: guvern vitreg. S. m. și f. Tată vitreg, mamă vitregă, fiică vitregă ș. a. Adv. Fig. A te purta vitreg. V. maștehă.
39. [DOOM 3] vetrice (desp. ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetricei; pl. vetrice
40. [DOOM 3] vitreg (desp. vi-treg) adj. m., pl. vitregi; f. vitregă, pl. vitrege
41. [DOOM 2] vetrice (ve-tri-) s. f., g.-d. art. vetricei; pl. vetrice
42. [DOOM 2] vitreg (vi-treg) adj. m., pl. vitregi; f. vitregă, pl. vitrege
43. [IVO-III] vitreg.
44. [DER] vetrice s. f. – 1. Iarba-raiului (Tanacetum vulgare). – 2. Insectă (Ephemera vulgata). – Var. vetrigă, vitriță. Lat. vitex, probabil prin intermediul unei forme vulgare *vitricem, ca în rezultatul it. vetrice, cf. REW 9389. După Tiktin, din sb. vratič, bg. vratiga, pol. wrotycz. – Der. vrătilică (var. vrotilică), s. f. (tilișcă, Circaea lutetiana), din bg. vrătliga, cf. Cihac, II, 466 și ventrilică.
45. [DER] vitreg (-gă), adj. – 1. Se zice despre anumite grade de rudenie prin afinitate. – Mamă vitregă. – Frate vitreg. – 2. Contrar, dușman, ostil. – Var. vitrig. Lat. vῑtrĭcus (nu vĭtrĭcus) „tată vitreg” (Cipariu, Gram., 30; Pușcariu 1914; REW 9400), cf. logud. bídrigu, bítricu, calabr. vitrico, alb. vitruk, viter, vitkur. Pentru valoarea exactă a vocalei accentuate, cf. Tagliavini, Mélanges N. Roques, III, 255-64; nu se justifică observația lui Domasckhe, Jb., XXII, 151 și Tiktin, care considerau acest cuvînt drept cultism. Comun în Munt., Mold. și Trans. de N (ALR, I, 254). – Der. vitregie, s. f. (dușmănie, ostilitate, răutate). – Din rom. provine bg. vitrig (Capidan, Raporturile, 230).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL