1. [DEX '09] VESTALĂ, vestale, s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta; p. ext. (azi livr.) femeie virtuoasă. – Din fr. vestale, lat. vestalis.
2. [MDA2] vestală [At: CĂLĂTORIE, I, 177v/7 / V: (îvr) ~lie sf / Pl: ~le / E: (1) fr vestale, lat vestalis, -e, it vestale] 1 sf (În antichitatea romană) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta și pentru care castitatea era o condiție obligatorie Si: (îvr) vestalină. 2 a (Înv; îs) Vergură (sau virgină, fecioară) ~ Vestală (1). 3 a (Îvr) Care aparține vestalelor (1). 4 a (Îvr) Privitor la vestale (1). 5 a (Îvr) Specific vestalelor (1). 6 sf (Fig; rar) Persoană de sex feminin de o virtute exemplară.
3. [DEXI] vestală s.f. 1 (în antic, romană) Preoteasă care într eținea focul sacru în templul zeiței Vesta și pentru care castitatea era o condiție obligatorie. La greci ai fi fost muză, iar la romani, vestală (D. ZAMF.). ◊ Compar. Acest seminarist cast ca o vestală (ION.-R.). ◊ Fig. Cele din urmă vestale ale principiilor ermetice (E. LOV.). 2 Ext. Fig. Femeie sau fată virtuoasă, castă. Ea nu e o vestală, are amanți care o întrețin (CĂL.). • pl. -e. /<fr. vestale, it. vestale, lat. vestalis, -e; cf. nm. pr. Vesta, zeiță a căminului casnic în mitologia romană, protectoare a focului sacru.
4. [DLRLC] VESTALĂ, vestale, s. f. (La romani) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta. Se înșiră pe dinaintea mea... Roma veche întreagă, Pontifici, apoi și vestale. MACEDONSKI, O. I 14. Credeam că mă aflu în timpurile antice și că văd două vestale. BOLINTINEANU, O. 354. ♦ (Azi livresc) Femeie virtuoasă.
5. [DN] VESTALĂ s.f. 1. (Ant.) Preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. 2. (Fig.) Femeie castă. [< lat. vestalis, cf. fr. vestale].
6. [MDN '00] VESTALĂ s. f. (la romani) preoteasă a zeiței Vesta, care întreținea focul sacru în templul acesteia. ◊ femeie virtuoasă. (< fr. vestale, lat. vestalis)
7. [Șăineanu, ed. VI] vestală f. 1. preoteasa Vestei, însărcinată cu întreținerea focului sacru; 2. fig. femeie de o virtute perfectă, fată de o castitate exemplară.
8. [Scriban] *vestálă f., pl. e (lat. vestalis). La vechiĭ Romanĭ, preuteasă a Vesteĭ, zeița foculuĭ. (Vestalele eraŭ șase și întrețineaŭ focu sacru, care se înoĭa la 1 Martie în fie-care an. Dacă se stingea, pontificele bicĭuĭa vestala vinovată).
9. [MDA2] vestalie sf vz vestală
10. [DOOM 3] vestală s. f., g.-d. art. vestalei; pl. vestale
11. [DOOM 2] vestală s. f., g.-d. art. vestalei; pl. vestale
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL