1. [MDA2] ventre sfn vz vintre
2. [Scriban] ventre, V. vintre.
3. [DEX '09] VENTRU, ventre, s. n. (Fiz.) Punct, linie, suprafață a unui sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. – Din fr. ventre.
4. [DEX '09] VINTRE, vintre, s. f. (Pop.) 1. Pântece, abdomen, burtă. 2. (La pl.) Măruntaie. 3. Dizenterie; diaree. – Lat. venter, -ris.
5. [MDA2] vântră sf vz vintre
6. [MDA2] vântre snf vz vintre
7. [MDA2] vântru sn vz ventru
8. [MDA2] ventră sf vz vintre
9. [MDA2] ventru sn [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. II, 25 / V: (rar, 1) vân~ / Pl: ~re / E: fr ventre] 1 (Fiz) Punct, linie sau suprafață dintr-un câmp de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. 2 (Rar) Pântece (1).
10. [MDA2] vintere sf vz vintre
11. [MDA2] vintiră2 sf vz vintre
12. [MDA2] vintire sf vz vintre
13. [MDA2] vintră sf vz vintre
14. [MDA2] vintre sf [At: PARACLIS (1639), 269 / V: (îrg) vântră, ~ră, (înv) vân~, ventră, ven~, (reg) ~tere, ~tiră, ~tire / Pl: ~ / E: ml venter, -is] 1 (Îvp) Abdomen. 2 (Îvp; prc) Partea inferioară (și laterală) a abdomenului Si: (îrg) vintricel1 (2). 3 (Îvp) Pântecele femeii (considerat locul unde se concepe fătul). 4 (Îvp) Organele genitale ale femeii sau ale bărbatului. 5 (Îvp; lpl) Organele interne aflate în cavitatea abdominală. 6 (Îvp; lpl; prc) Intestine. 7 (Reg; pex; îf vântră) Partea din interior a unui lucru, a unui loc etc. 8 (Îvp) Diaree (1). 9 (Îvp) Dizenterie. 10 (Reg) Partea din spatele genunchiului.
15. [DEXI] ventru s.n. (fiz.) Punct, linie sau suprafață la un sistem de unde staționare, în care amplitudinea vibrației are valoare maximă. • pl. -e. /<fr. ventre, lat. venter, -tris.
16. [DEXI] vintere s.f., s.n. v. vintre.
17. [DEXI] vintră s.f. v. vintre.
18. [DEXI] vintre s.f. (pop.) 1 Pîntece, abdomen, burtă. 2 (la pl.) Organele interne; măruntaie. 3 Dizenterie; diaree. • pl. -e. și (înv., reg.) vintră s.f., vintere s.f., s.n. /lat. ventrem.
19. [DLRLC] VINTRE vintre, s. f. (Popular) 1. Pîntece (mai ales partea moale, de jos, și părțile laterale din dreptul șoldurilor); abdomen, burtă, foale. Un țap negru, lucios, cu pete galbene pe la vintre. STANCU, D. 97. Starostele își ținea vintrea cu palmele, ca să poată hohoti mai în voie. SADOVEANU, D. P. 159. Cu pîntecele strînse, îngust la vintre. ODOBESCU, S. III 65. 2. (La pl.) Măruntaie. [Prometeu] puse vintrele și carnea și le înveli în pielea boului. ODOBESCU, S. III 266. 3. Dizenterie, diaree. Copii i-a trebuit, mînca-i-ar anghina și vintrea! SADOVEANU, la TDRG. – Variantă: vîntră (GORJAN, H. IV 104) s. f.
20. [DLRLC] VÎNTRĂ s. f. v. vintre.
21. [DN] VENTRU s.n. 1. (Rar) Pîntece. 2. (Fiz.) Punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime (presiunea, viteza etc.) are valoare maximă. [< fr., it. ventre, lat. venter].
22. [MDN '00] VENTRU s. n. (fiz.) punct al unui sistem de unde staționare, în care o anumită mărime are valoare maximă. (< fr. ventre)
23. [Șăineanu, ed. VI] vintre f. vârșie. [V. vântrelă].
24. [Șăineanu, ed. VI] vintre f. pl. partea corpului între pântece și coapsă: durere de vintre, disenterie. [Lat. VENTREM].
25. [Scriban] víntre și (vechĭ) véntre f. (lat. vĕnter, vĕntris, pîntece; it. pv. fr. cat. pg. ventre, sp. vientre. V. ventricul). Vechĭ. Pîntece. Azĭ. Rar. Partea de jos a pînteceluĭ (între stinghiĭ). Diareĭe, treapăd. – În L. V. și n., pl. tot așa (ca nume): vintrele nostru, vintrele mele. – Și vîntre (Barac). V. ie 2.
26. [Scriban] vîntre, V. vintre.
27. [DOOM 3] ventru s. n., art. ventrul; pl. ventre
28. [DOOM 3] vintre1 (măruntaie) (înv., pop.) s. f. pl.
29. [DOOM 3] vintre2 (pântece; dizenterie) (înv., pop.) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre
30. [DOOM 2] ventru s. n., art. ventrul; pl. ventre
31. [DOOM 2] vintre2 (măruntaie) (pop.) s. f. pl.
32. [DOOM 2] vintre1 (pântece, dizenterie) (pop.) s. f., g.-d. art. vintrei; pl. vintre
33. [DER] vintre s. f. – 1. Burtă, stomac. – 2. Diaree. Lat. ventrem (Pușcariu 1899; REW 9205), cf. vegl. viantro, it., prov., fr., cat., port. ventre, sp. vientre. Puțin folosit în literatură, deși are circulație aproape generală în limba populară (ALR, I, 43). – Der. vintriș, adj. (oblic); suvintri, vb. (a tunde lîna oilor de pe burtă); ventrilică, s. f. (ventricea, Veronica officinalis, V. Tournefortii), cf. vrătilică.
34. [DRAM 2021] víntre, s.f. Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi, 1925). – Lat. venter, -ris „pântece, intestin, stomac” (Pușcariu, după DER; DEX, MDA).
35. [DRAM 2015] vintre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi, 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, intestin, stomac” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, cf. DER; DEX, MDA).
36. [DRAM] vintre, s.f. – Pântece, abdomen, burtă: „I s-o năpustit boala în vintre” (Papahagi 1925; Șieu). – Lat. venter, -ris „pântece, stomac”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL