1. [MDA2] venghercuță sf [At: SCRIBAN, D. 1399 / Pl: ~țe / E: venghercă + -uță] 1-4 (Reg; șhp) Venghercă (1-2) (frumos împodobită).
2. [MDA2] venghercă sf [At: GHICA, S. 150 / V: vin~ / Pl: ~rci, ~rce / E: rs венгерка] (Îrg) 1 Haină scurtă de postav, îmblănită (și împodobită cu șireturi1 sau cu brandenburguri, purtată de bărbați. 2 (Olt) Cojoc împodobit cu flori mari.
3. [Scriban] venghércă și vinghércă f., pl. e și ĭ (pol. wengierka, rus. véngerka, Unguroaĭcă, adamască. V. vengher). Est. Tunică blănită (cum poartă preuțiĭ), hăĭnuță bărbătească scurtă care se poartă la munte la zile maĭ deosebite. (Odinioară o purtaŭ boĭeriĭ tinerĭ). Hăĭnuță, lencuță, zambulică. – Dim. -cúță, pl. e.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL