Definiție și ce înseamnă vendetă

1. [DEX '09] VENDETĂ, vendete, s. f. Cutumă justițiară frecventă în trecut în Corsica și în sudul Italiei, potrivit căreia o stare de inimiciție provocată de o ofensă sau de un omor se extindea și asupra rudelor victimei, care își asumau obligația de a o răzbuna; p. gener. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită. – Din it. vendetta.

2. [MDA2] vendetă sf [At: ASACHI, S. L. II, 51 / S și: ~ettă / V: (îvr) ~dită / Pl: ~te / E: it vendetta] 1 Act de răzbunare sângeroasă pentru o jignire, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț. 2 (Pgn) Dorință nestăpânită de răzbunare.

3. [DEXI] vendetă s.f. Act de răzbunare sîngeroasă (pentru un omor, o ofensă, pentru divulgarea unui secret etc.), frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde asupra rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț. ♦ Ext. (Sete de) răzbunare împotriva unui adversar; ură nestăpînită. Critica dură a parlamentarului a fost considerată o vendetă politică. • scris și vendettă. pl. -e. /<it. vendetta.

4. [DEX '98] VENDETĂ, vendete, s. f. Act de răzbunare sângeroasă pentru o injurie, un omor, divulgarea unui secret etc., frecvent în Corsica și Sicilia, care se extinde și se transmite asupra tuturor rudelor victimei, obligate să se răzbune cu orice preț; p. ext. ură puternică, sete de răzbunare nestăpânită. – Din it. vendetta.

5. [DLRLC] VENDETĂ, vendete, s. f. Răzbunare sîngeroasă împotriva unui adversar, care se practica altădată în unele țări sau regiuni (în special în Corsica), antrenînd familii întregi; p. ext. ură puternică, sete de răzbunare.

6. [DN] VENDETĂ s.f. Răzbunare sîngeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenînd familii întregi; (p. ext.) ură, sete de răzbunare. [< it., fr. vendetta].

7. [MDN '00] VENDETĂ s. f. răzbunare sângeroasă împotriva unui adversar, practicată odinioară în Corsica, antrenând familii întregi. ◊ (p. ext.) ură, sete de răzbunare; vindictă. (< it. vendetta)

8. [Șăineanu, ed. VI] vendetă f. ură ce există în Corsica între două familii și care produce răsbunări.

9. [MDA2] vendită sf vz vendetă

10. [DOOM 3] vendetă s. f., g.-d. art. vendetei; pl. vendete

11. [DOOM 2] vendetă s. f., g.-d. art. vendetei; pl. vendete

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TETRAEVANGHEL, tetraevanghele, s. n. Carte care cuprinde cele patru Evanghelii; evangheliar. [Var.: […]
1. [DEX '09] TRATAȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și […]
1. [DEX '09] TRATAȚIE, tratații, s. f. 1. Faptul de a servi oaspeților mâncare și […]
1. [MDA2] tratidan sn [At: CONV. LIT. XLIV,, 396 / V: (îrg) ~adi~ / Pl: […]
1. [DCR2] tratoria s. f. (cuv. it.) Birt, restaurant ◊ „Tot în cadrul Complexului funcționează […]
[MDN '00] TRATORIE s. f. birt, restaurant, ospătărie, local ieftin (în Italia). (< it. trattoria) […]
1. [DEX '09] TRAULARE s. f. Acțiunea de a traula și rezultatul ei. – V. […]
1. [DEX '09] TRAULER, traulere, s. n. Navă maritimă de pescuit, echipată cu traule, folosită […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro