1. [DEX '09] VEGHETOR, -OARE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. – Veghea + suf. -tor.
2. [MDA2] veghetor, ~oare [At: PSALT. HUR. 67r/18 / V: (îrg) vighit~ / Pl: ~i, ~oare / E: veghea + -ător] 1 smf Persoană (sau ființă) care stă de pază Si: păzitor, paznic2, străjer. 2 sm (Spc; îs) ~ (de) încărcare Muncitor feroviar care supraveghează încărcarea sau descărcarea în termen a vagoanelor de marfă. 3 sm (Trs; spc) Paznic2 (la vie). 4 sm (Îvr) Ocrotitor. 5 sm (Îvr) Cel care respectă un precept religios. 6 sf (Îvr) Spațiu destinat păstrării proviziilor. 7 sm (Rar) Persoană care rămâne trează (în mod intenționat) noaptea. 8 sm (Rar) Persoană care nu poate dormi noaptea. 9 sf (Nob) Veioză. 10 a Care este atent la .... 11 Care se interesează în mod stăruitor de ceva sau cineva Si: (liv) vigil (6). 12 a Vigilent (1).
3. [DEXI] veghetor, -oare adj., s.m., s.f. (Persoană) care veghează, care stă de pază sau care este vigilent, atent la ceva. • pl. -ori, -oare. /veghea + -tor.
4. [DEX '98] VEGHETOR, -OARE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, care păzește. – Veghea + suf. -tor.
5. [DLRLC] VEGHETOR, -OARE, veghetori, -oare, adj. (Rar) Care veghează, păzește. Fețișoara își păștea sutișoara de oițe... Le închidea peste noapte în strunga păzită de veghetorii dulăi. ȘEZ. VIII 70.
6. [Scriban] veghetór, -oáre adj. și s. Care veghează: părințĭ veghetorĭ. S. f., pl. orĭ (după fr. veilleuse). Mică lampă saŭ candelă care arde toată noaptea (monstruos vegheză). V. supraveghetor, privighetoare.
7. [DOOM 3] veghetor (rar) adj. m., pl. veghetori; f. sg. și pl. veghetoare
8. [DOOM 2] veghetor (rar) adj. m., pl. veghetori; f. sg. și pl. veghetoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL