1. [MDA2] vederos, ~oasă a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 222r/33 / V: (reg) vedrios / Pl: ~oși, ~oase / E: vedere + -os] 1 (Înv; d. ochi) Care are simțul văzului. 2 (Îrg) Care se vede bine Si: vizibil (1). 3 Care este expus vederii. 4 (Îrg; d. stele, corpuri luminoase etc.) Care luminează puternic Si: luminos, strălucitor. 5 (Îrg) În care pătrunde multă lumină. 6 (Îrg) Transparent. 7 (Îrg) Frumos la înfățișare. 8 (Îrg) Care impresionează prin înfățișare. 9 (Înv; d. oameni) Care se bucură de recunoșterea publică a meritelor sale Si: distins (2), respectabil. 10 (Înv) Care se poate observa cu ușurință.
2. [DEXI] vederos, -oasă adj. (înv., reg.) 1 (despre ochi) Care are simțul văzului. 2 Care este vizibil; care este expus vederii. 3 (despre stele, corpuri luminoase etc.) Care luminează puternic; care este strălucitor. 4 În care pătrunde multă lumină; care este plin de lumină; care este transparent. 5 Frumos la înfățișare; care trezește admirație, care impresionează privirea prin aspect, înfățișare. 6 (despre oameni) Care este de vază, respectabil, distins. 7 Care se poate observa, constata cu ușurință. • pl. -oși, -oase. /vedere + -os.
3. [Scriban] vederós, -oásă adj. L. V. și P. P. Expus vederiĭ, vizibil, strălucitor, care se vede bine: stea vederoasă. Fig. Distins, arătos, respectabil: om vederos.
4. [MDA2] vedrios, ~oasă a vz vederos
5. [MDA2] vidaroasă sf vz vederos
6. [DRAM 2021] vederós, -oasă, vederoși, -oase, (videros), adj. 1. Care se vede, vizibil. 2. Bine văzut, apreciat: „Omu care i frumos / Și noaptea i vederos” (Ștețco, 1990: 355). 3. Luminos, strălucitor: „Se zice că acele [comorile, n.n.], la oarecâțiva ai, ard cu flacără mai videroasă ca cea de lemne” (Bilțiu, 1999: 151). – Din vedere + suf. -os (MDA).
7. [DRAM 2015] vederos, -oasă, vederoși, -oase, adj. – 1. Care se vede, vizibil. 2. Bine văzut, apreciat. 3. Luminos, strălucitor: „Cu lumină vederoasă, / Cu cina caldă pe masă” (Lenghel). „Omu care i frumos / Și noaptea i vederos” (Ștețco, 1990: 355). – Din vedere + suf. -os (MDA).
8. [DRAM] vederos, -oasă, adj. – 1. Care se vede, vizibil. 2. Bine văzut, apreciat. 3. Luminos, strălucitor: „Cu lumină vederoasă, / Cu cina caldă pe masă” (Lenghel). „Omu care i frumos / Și noaptea i vederos” (Ștețco 1990: 355). – Din vedera + -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL