1. [DEX '09] VECINIE s. f. Vecinătate (II). – Vecin + suf. -ie.
2. [MDA2] vecinie sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 260 / Pl: ~ii / E: vecin + -ie] 1-2 (Îdt) Vecinătate (1-2). 3 (Trs; înv) Fiecare dintre subdiviziunile teritoriale ale unui oraș sau ale unei localități suburbane constituite, în mod neoficial, pentru a înlesni o administrare mai eficientă. 4 (Trs; înv; îs) Bătrânii ~i Comitetul de conducere ales de membrii unei vecinii (3). 5-6 (În epoca feudală în Moldova; în Țara Românească atestat numai în documentele slavo-române) Vecinătate (15-16).
3. [DEXI] vecinie s.f. (înv.) Vecinătate. • pl. - ii. g.-d. -iei. / vecin + -ie.
4. [DLRLC] VECINIE s. f. (Mold.; în orînduirea feudală) Vecinătate1.
5. [Scriban] veciníe f. Cant. Șerbie.
6. [DOOM 3] vecinie s. f., art. vecinia, g.-d. vecinii, art. veciniei
7. [DOOM 2] vecinie s. f., art. vecinia, g.-d. vecinii, art. veciniei
8. [DLRLV] VECINIE s. f. (Mold.) Iobăgie. Prieteșugul și frățiia, iară nu vrăijmășiia și veciniia, să poftim. CANTEMIR, IST. . Etimologie: vecin + suf. -ie. Vezi și vecin, vecinătate, vecini. Cf. ș e r b i e (2), v e c i n ă t a t e.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL