1. [DEX '09] VECHIE, s. f. (Înv.) Vechime; Antichitate. – Vechi + suf. -ie.
2. [MDA2] vechie sf [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 66 / Pl: ? / E: vechi1+ -ie] 1-2 (Îvr) Vechime (1-2). 3-4 (Înv) Vechime (4-5).
3. [DEXI] vechie s.f. (înv.) Vechime; antichitate. • g.-d. -iei. /vechi2 + -ie.
4. [DEX '98] VECHIE, s. f. (Înv.) Vechime; antichitate. – Vechi + suf. -ie.
5. [DLRLC] VECHIE s. f. (Învechit) 1. Vechime (1). Un lanț de dughene de lemn mucede de vechie... alcătuiesc una și singura uliță. NEGRUZZI, S. I 194. 2. Vechime (2). Virtutea din vechie stă pururea la mijloc. NEGRUZZI, S. II 272. Ah! căruntă vechie cinstită! Unde-s a tale sînte toanele? BUDAI-DELEANU, Ț. 240.
6. [DOOM 3] vechie (înv.) s. f., art. vechia, g.-d. vechii, art. vechiei
7. [DOOM 2] vechie (înv.) s. f., art. vechia, g.-d. vechii; art. vechiei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL