1. [DEX '09] VĂTALĂ, vătale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: vatală s. f.] – Din bg. vatala.
2. [MDA2] vătală sf vz vatală
3. [DEXI] vătală s.f. (ind. casnică; la războiul de țesut) Partea de sus a dispozitivului în care se fixează spata, alcătuită dintr-o scîndură de lemn bombată la mijloc și dispusă orizontal, care se apucă cu mîna. ♦ Ext. Partea de jos a acestui dispozitiv, formată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus. ♦ Spec. Dispozitiv în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formînd organul mobil al războiului, care permite dirijarea suveicii prin rost, repartizează firele de urzeală în lățime și îndeasă firul de bătătură. • pl. -e. și (pop.) vatală, văteală, batală s.f. /<bg. ватала.
4. [DEX '98] VĂTALĂ s. f. v. vatală.
5. [DEX '09] VATALĂ s. f. v. vătală.
6. [MDA2] batală sf vz vatală
7. [MDA2] vatală sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (pop) văt~ (Pl și: vătăle), (reg) vătea~, bat~ / Pl: ~le / E: bg ватала cf băteală] 1 (La războiul de țesut) Partea de sus a dispozitivului în care se fixează spata, alcătuită dintr-o scândură de lemn bombată la mijloc și dispusă orizontal, care se apucă cu mâna. 2 (Pex) Partea de jos a vatalei (1), formată dintr-o bară de lemn, paralelă cu cea de sus. 3 Dispozitivul în care se fixează spata, împreună cu cadrul de lemn în care este montat acesta, formând organul mobil al războiului de țesut, care permite menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură Si: brâglă (1). 4 (Reg; îe; îf vătală) A fi (sau a intra) la vătale A îndeplini sau a începe să îndeplinească cea mai anevoioasă muncă. 5 (Reg; la joagăr) Fiecare dintre cele două bare de lemn verticale care se sprijină pe ceafa jugului. 6 (Reg; la moară) Fiecare dintre cele patru bare de lemn care susțin coșul.
8. [MDA2] văteală sf vz vatală
9. [DEXI] batálă s.f. v. vătală.
10. [DEXI] vatală s.f. v. vătală.
11. [DEXI] văteală s.f. v. vătală.
12. [DEX '98] VATALĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s. f.] – Din bg. vatala (pl.).
13. [DLRLC] VATALĂ, vatale, s. f. Fiecare din cele două lemne orizontale și paralele în care se fixează spata războiului; p. ext. întregul dispozitiv care susține și poartă spata. Sunetele ritmice al suveicei și al vatalelor... mai curînd îmi creau o atmosferă prielnică și odihnitoare. SADOVEANU, O. VIII 212. Pe aiurea o trage pe mireasă cu vatala, ca să-i meargă țesutul cu spor. SEVASTOS, N. 259. Cu suveica nu știi da, Cu vatala. tot așa, Da la joc haida, haida. ȘEZ. II 68. ♦ Cadrul de lemn al jugului de la joagăr, în care se fixează pînza ferăstrăului. – Variantă: vătală (SANDU-ALDEA, D. N. 181, CREANGĂ, O. A. 33, BELDICEANU, P. 68) s. f.
14. [Șăineanu, ed. VI] batală f. pl. Mold. V. vatale.
15. [Șăineanu, ed. VI] vatale f. pl. V. băteală: vatala de sus și de jos. [Bulg. VATALI].
16. [Scriban] vatálă f., pl. e (bg. vátalo, pl. vatala). Pl. Cele doŭă lemne (care formează un cadru cu altele doŭă micĭ) care țin spata războĭuluĭ de țesut. – În Olt. brîgle.
17. [DOOM 3] vătală s. f., g.-d. art. vătalei; pl. vătale
18. [DOOM 2] vătală s. f., g.-d. art. vătalei; pl. vătale
19. [DER] vătală (-le), s. f. – Organ mobil al războiului de țesut. Bg. vatala, vatalo (Tiktin; Conev 61), cf. slov. vatal.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL