1. [MDA2] varvaric s [At: HEM 2498 / V: barba~, barbir~, ~valâc, ~ichi, ~ici, vărvărice, vârvarichi / Pl: ? / E: ns cf ngr βαρβαρικός] (În poezia populară; d. mustăți; csnp; îla) În (sau de) ~ Cu vârfurile lungi și răsucite.
2. [DLRLC] VARVARIC s. m. (Regional, în expr.) Mustață (sau mustăți) în (sau de) varvaric = mustăți lungi și răsucite. Și mustăți de varvaric Cum stă bine la voinic. ALECSANDRI, P. P. 209. – Variantă: varvalîc (PĂSCULESCU, L. P. 273) s. m.
3. [DLRM] VARVARIC s. m. (Reg., în expr.) Mustață (sau mustăți) în varvaric = mustăți lungi și răsucite în sus. – Comp. ngr. varvarikos.
4. [Șăineanu, ed. VI] varvaric m. haiduc, cu mustățile lungi și groase: cu mustăți de varvaric cum stă bine la voinic POP. [Gr. mod. VARVARIKÒS, barbar].
5. [Scriban] varvaríc (în) loc. adv. (cp. cu ngr. varvariká, ca barbariĭ). Rar. Cu mustața’n varvaric, cu mustața în sus: cu mustața’n varvaric, cum stă bine la voĭnic (P. P.). – Și barbaríc.
6. [MDA2] varvalâc s vz varvaric
7. [MDA2] varvarichi s vz varvaric
8. [MDA2] varvarici s vz varvaric
9. [MDA2] vărvărice s vz varvaric
10. [MDA2] vârvarichi s vz varvaric
11. [DLRLC] VARVALÎC s. m. v. varvaric.
12. [Scriban] barbaríc V. varvaric.
13. [DAR] varvaric, varvarici, s.m. (înv.) haiduc cu mustățile lungi și groase.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL