1. [MDA2] vapel sn [At: (a. 1820) IORGA, S. D. VIII, 56 / V: (îvr) ~ă sf, ~eruri ssp / Pl: ~uri / E: ns cf ger Falbel, rom falbala] (Înv; mpl) Fâșie de țesătură fină (brodată, încrețită sau plisată) care se folosea ca garnitură la unele obiecte de îmbrăcăminte femeiască, la lenjeria de pe pat etc. Si: falbala (1), volan.
2. [DEXI] vapel s.n. (înv.; mai ales la pl.) Fîșie de țesătură fină (brodată, încrețită sau plisată) care se folosea ca garnitură la unele obiecte de îmbrăcăminte femeiască, la lenjeria de pat etc. • pl. -uri. și vapelă s.f. /cf. germ. Fabel, rom. falbala.
3. [DLRLC] VAPEL, vapeluri, s. n. (învechit) Găteală, podoabă a unei rochii; falbala. [ Mama Sanda] le învăța cusături de vapeluri. GHICA, la TDRG.
4. [DLRM] VAPEL, vapeluri, s. n. (Înv.) Găteală, podoabă a unei rochii.
5. [DN] VAPEL s.n. Jabou. [Et. incertă].
6. [Șăineanu, ed. VI] vapel n. volan: rochie cu vapeluri. [Origină necunoscută].
7. [Scriban] vapél, V. falbala.
8. [MDA2] vapelă sf vz vapel
9. [MDA2] vaperuri ssp vz vapel
10. [DEXI] vapelă s.f. v. vapel.
11. [DAR] vapel, vapeluri, s.n. (înv.; despre rochii) volănaș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL