1. [MDA2] validitare sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 15 / Pl: ~tări / E: validita2] (Rar) 1-3 Validare (1-3).
2. [DLRLC] VALIDITARE, validitări, s. f. (Rar) Validare; confirmare, dovedire. Poate să ceară o validitare foarte anevoioasă pentru alții. GHEREA, ST. CR. II 15.
3. [DLRM] VALIDITARE, validitări, s. f. (Neobișnuit) Validare. – Din validare (după validitate).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL