1. [DEX '09] VAGABONDARE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. – V. vagabonda.
2. [MDA2] vagabondare sf [At: PÂRVAN, G. 430 / Pl: ~dări / E: vagabonda] Vagabondaj (1).
3. [DEXI] vagabondare s.f. Acțiunea de a vagabonda și rezultatul ei; vagabondaj. • pl. -ări. /v. vagabonda.
4. [DLRLC] VAGABONDARE, vagabondări, s. f. Acțiunea de a vagabonda și rezultatul ei; hoinăreală, rătăcire. Lupta continua în el, poate tot așa de crîncenă ca și în săptămîna vagabondărilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 239.
5. [DN] VAGABONDARE s.f. Acțiunea de a vagabonda; vagabondaj. [< vagabonda].
6. [DEX '09] VAGABONDA, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără țintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder.
7. [MDA2] vagabonda vi [At: SION, P. 290 / V: (înv) ~bun~ / Pzi: ~dez / E: frvagabonder] 1 A umbla dintr-un loc în altul fără scop Si: a hoinări, (îvr) a vaga (1). 2 A duce viață de vagabond (3), recurgând la expediente Si: (îrg) a nemernici, (Trs) a văndrăli (1). 3 (Fig; rar) A fi instabil.
8. [MDA2] vagabunda v vz vagabonda
9. [DEXI] vagabonda vb. I. intr. 1 A rătăci, a umbla dintr-un loc în altul fară țintă; a hoinări; a trăi ca (un) vagabond. 2 Fig. (despre gînduri, imaginație) A trece, fară încetare, de la un lucru la altul. Gîndul ei vagabonda prin lumi necunoscute. • prez.ind. -ez. /<fr. vagabonder.
10. [DLRLC] VAGABONDA, vagabondez, vb. I. Intranz. A rătăci fără țintă, hoinărind dintr-un loc în altul, trăind ca un vagabond. Vagabondînd, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți. BACOVIA, O. 143. Un copil fugit de acasă... vagabondînd fără căpătîi. C. PETRESCU, O. P. II 298. Acum optsprezece ani, vagabondam cu cîteva bucăți de săpun după mine. SAHIA, U.R.S.S. 184.
11. [DN] VAGABONDA vb. I. intr. A rătăci fără țintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder].
12. [MDN '00] VAGABONDA vb. intr. 1. a rătăci fără țintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre gânduri, imaginație) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)
13. [Șăineanu, ed. VI] vagabondà v. a fi vagabond.
14. [Scriban] *vagabondéz v. intr. (fr. vagabonder). Defav. Umblu haĭmana, trăĭesc ca vagabond.
15. [DOOM 3] vagabondare s. f., g.-d. art. vagabondării; pl. vagabondări
16. [DOOM 2] vagabondare s. f., g.-d. art. vagabondării; pl. vagabondări
17. [DOOM 3] vagabonda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vagabondez, 3 vagabondează; conj. prez. 1 sg. să vagabondez, 3 să vagabondeze
18. [DOOM 2] vagabonda (a ~) vb., ind. prez. 3 vagabondează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL