1. [MDA2] smirdar sm [At: DDRF / V: smâr~, zm~ / Pl: ~i / E: smirdă + -ar] (Bot) 1 Arbust mic care crește în regiunile alpine în formă de tufișuri dese, cu flori mărunte, roșii-purpurii, spre liliachiu, frumos mirositoare și cu frunze lucioase, persistente Si: rododendron, (reg) coacăză, cocăzar, iederă, merișor1, perișoare, bujor-de-munte, bujorel-de-munte, coacăz-de-munte, ruja-munților, trandafir-de-munte, trandafiraș-de-munte, vâsc-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2 Merișor1 (Vaccinum vitis-idaea). 3 (Reg) Ienupăr (Juniperus communis). 4 (Înv) Iarbă-de-mare (Zostera marina).
2. [DEX '98] MERIȘOR2, merișoare, s. n. 1. Diminutiv al lui măr2. 2. Fructul merișorului1 (2), de mărimea unei cireșe sau a unei nuci, de culoare roșiatică sau galbenă, cu gust dulce, adesea întrebuințat pentru dulceață. 3. Fructul merișorului1 (3), cu aspect de bacă roșie, comestibil. – Măr + suf. -ișor.
3. [DEX '98] MERIȘOR1, merișori, s. m. 1. Diminutiv al lui măr1. 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor, cu flori melifere: a) arbore originar din Siberia, cu frunze aproape rotunde, cu flori albe sau roz, cultivat pentru fructele sale din care se prepară dulceață (Pirus baccata); b) (reg.) scoruș. 3. Mic arbust de munte cu frunze în permanență verzi, cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile; smirdar (Vaccinium vitis idaea). 4. Cimișir. – Măr1 + suf. -ișor.
4. [DEX '98] SMIRDAR, smirdari, s. m. (Bot.) 1. Mic arbust din regiunea alpină, cu flori roșietice, plăcut mirositoare și cu frunze lucioase, persistente; rododendron, bujor-de-munte (Rhododendron kotschyi). 2. Merișor1. – Cf. scr. smrdeli, bg. smradljak.
5. [DFL] VACCINIUM L., AFINE, fam. Ericaceae. Gen originar din emisfera nordică, din regiunile arctice pînă în munții din regiunile tropicale, cca 148 specii, arborași erecți sau repenți. Frunze caduce sau persistente, alterne, cu pețioli scurți, întregi sau dentate. Flori solitare sau în raceme terminale sau axilare, corolă albă, roz, roșie, cilindrică sau campanulată, cu 4-5 lacinii, 8 sau 10 stamine, ovar inferior cu 4-10 loji, antere cu apendice. Fruct, bacă cu multe semințe.
6. [DFL] Vaccinium arctostaphylos L.., « Afin ». Specie care înflorește primăvara-tîrziu. Flori albe-roșii (sepale concrescute), cerate, campanulate și cu o a doua înflorire mai redusă în sept. Arbust pînă la 4 m înălțime. Fructe, bace mici, negre, apar în sept. Frunze caduce, de la ovate la lanceolate, pînă la 8 cm lungime.
7. [DFL] Vaccinium corymbosum L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe cu roz pînă la 1 cm lungime. Fructe albastre-negre. Arbust pînă la 2 m înălțime.
8. [DFL] Vaccinium myrtillus L., « Afine ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (corolă verde-deschis cu nuanță de roșu-carmin, sferică, cu 5 lacinii, 10 stamine) singulare, pendente în axa frunzelor. Frunze ovate, ascuțite la vîrf, fin-serate, verzi, caduce. Arbust, 0,45- 0,50 m înălțime foarte ramificat, semitîrîtor. Tulpini și lujeri glabri, verzi. Fruct sferic, bacă neagră-albăstruie.
9. [DFL] Vaccinium nummularia Clarke. Specie care înflorește primăvara. Flori roz, dispuse în raceme. Frunze rotunde sau ovate, pînă la 2,5 cm lungime și 2,5 cm lățime, persistente. Arbust, pînă la 0,45 m înălțime, țepos.
10. [DFL] Vaccinium oxycoccos L., « Răchițele ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori lung-pedunculate (caliciu cu 4 diviziuni, corolă adînc-fidată, 4 petale răsfrînte cu lacinii alungit-eliptic-lanceolate, purpur-deschis, 8 stamine exerte), 1-4, în ciorchine terminal, erect. Frunze persistente, ovat-oblonge, cu marginea rulată, pe spate albe-cenușii și verzi pe față. Mic arbust tîrîtor, tulpină subțire, rădăcini radicante. Fructe, bace roșii-închis, acrișoare.
11. [DFL] Vaccinium uliginosum L. Specie care înflorește primăvara-vara. Florile albe sau roz, cîte 1-2, corolă urceolată. Frunze ovate, întregi, pe partea superioară verzi-întunecat, pe partea inferioară glauce. Ramuri maro-închis, rotunde. Fruct, bacă albăstruie-neagră.
12. [DFL] Vaccinium vitis-idaea L., « Afin roșu ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe sau roșietice (corolă campanulată cu 4 lacinii, staminele nu ies din corolă), pînă la 6, în raceme mici, terminale. Frunze persistente, verzi, ovate, cu margini revolute și vîrf bont, pe partea inferioară mai deschise, cu macule negre. Mic acrbust, pînă la 0,20 m înălțime, formează covoare. Fructe, bace sferice, la maturitate roșii.
13. [DGS] merișor1 s.m. (bot.) 1 (și merișor-de-munte) Vaccinium vitis idaea; coacăz-de-munte, smirdar, <reg.> coacăză, cocăzar, stropșeli (v. stropșeală). 2 Pyrola secunda; perișor2, <pop.> brăbănoc, <rar> limă1, <reg.> verdeața-iernii (v. verdeață). 3 (reg.; și merișor-turcesc) v. Barba-caprei (v. barbă). Cimișir (Buxus sempervirens). 4 (reg.) v. Brăbănoi (Pyrola rotundifolia). 5 (reg.; și merișor-ghimpos) v. Ghimpe'. Ghimpe-pădureț (v. ghimpe1) (Ruscus aculeatus). 6 (reg.) v. Rozmarin-de-munte (Gnaphalium silvaticum). 7 (reg.) v. Saschiu (Vinca herbacea și Vinca minor). 8 (reg.) v. Scoruș. Scoruș-de-munte. Scoruș-păsăresc. Scoruș-sălbatic (Sorbus aucuparia). 9 (reg.) v. Rododendron. Smirdar (Rhododendron kotschyi). 10 (reg.) v. Sunătoare (Hypericum maculatum). 11 (la pl.; reg.) merișoare-sălbatice v. Ruginare (Andromeda polifolia).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL