1. [DEX '09] UȘCHEALĂ s. f. (Arg.) 1. Hoinăreală. 2. Plecare precipitată, pe neașteptate dintr-un loc. – Ușchi + suf. -eală.
2. [MDA2] ușcheală sf [At: BL IV, 200 / Pl: ~eli / E: ușchi + -eală] (Arg) Fugă1 (2).
3. [DEX '98] UȘCHEALĂ s. f. (Arg.) 1. Hoinăreală. 2. Plecare repede, pe neașteptate dintr-un loc. – Ușchi + suf. -eală.
4. [Argou] ușcheală I. interj. pleacă!, valea!, roiu’!. II. s. f. pl. ușcheli plecare; fugă, retragere precipitată.
5. [Argou] a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL