1. [DEX '09] UZANȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza.
2. [MDA2] uzanță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 177 / S și: usanță / Pl: ~țe / E: fr usance, it usanza] 1 Uz (13). 2 Termen pentru plata scrisorilor de schimb, de obicei 30 de zile. 3 Interval de timp acordat convențional pentru plata unei polițe.
3. [CADE] *UZANȚĂ (pl. -țe) sf. 1 ⚚ Termen pentru plata scrisorilor de schimb (de obiceiu 30 zile) ¶ 2 Obiceiu: uzanțe diplomatice [fr. usance].
4. [DLRLC] UZANȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală, regulă; obicei statornicit. Auzim necontenit vorbindu-se de guvernul constituțional, de formele și uzanțele regimului parlamentar. KOGĂLNICEANU, S. A. 132.
5. [DN] UZANȚĂ s.f. 1. Mod, fel de a proceda, de a lucra, propriu pentru un anumit lucru sau pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, uz, cutumă. [Cf. fr. usance, it. usanza].
6. [MDN '00] UZANȚĂ, uzanțe, s. f. 1. Mod de a proceda, de a lucra propriu pentru un anumit lucru, pentru o anumită activitate. 2. Obicei, datină, cutumă; uzaj (2). 3. (Jur.) Uzanțe diplomatice = totalitatea practicilor în relațiile diplomatice dintre state. (din fr. usance, it. usanza)
7. [DOOM 3] uzanță s. f., g.-d. art. uzanței; pl. uzanțe
8. [DOOM 2] uzanță s. f., g.-d. art. uzanței; pl. uzanțe
9. [IVO-III] uzanță, -țe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL