1. [DEX '09] USTUROIAT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. – V. usturoia.
2. [MDA2] usturoiat, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 103 / Pl: ~ați, ~e / E: usturoia] 1 Cu gust de usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (1). 2 Cu miros de usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (1). 3 Preparat cu (mult) usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (2).
3. [DLRLC] USTUROIAT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust, cu miros de (mult) usturoi; preparat cu usturoi. Taie felii subțiri de pastramă usturoiată. C. PETRESCU, Î. II 135. (Cu pronunțare regională) Trandafiri usturoieți și slănină de cea subțire, făcute de casă, tăiete la un loc, fripte bine în tigaie și cu mămăliguță caldă se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103.
4. [DEX '09] USTUROIA, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.
5. [MDA2] ustunoia v vz usturoia
6. [MDA2] usturoia [At: MAT. FOLK. 1521 / V: (reg) ~unoia / Pzi: ~iez / E: usturoi] 1 vt A condimenta cu (mult) usturoi (4). 2 vt (În descântece) A freca cu usturoi (4). 3-4 vri (Trs; Mol; d. alimente) A deveni pișcător (învechindu-se) Si: a se iuți.
7. [DLRLC] USTUROIA, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mîncare, a da unei mîncări gust de usturoi.
8. [DOOM 3] usturoia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usturoiez, 3 usturoiază, 1 pl. usturoiem; conj. prez. 1 sg. să usturoiez, 3 să usturoieze; ger. usturoind
9. [DOOM 2] usturoia (a ~) vb., ind. prez. 3 usturoiază, 1 pl. usturoiem; conj. prez. 3 să usturoieze; ger. usturoind; part. usturoiat
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL