1. [MDA2] uscăcior, ~oară [At: PANN, P. V. I, 89/11 / Pl: ~i, ~oare / E: uscat2 + -ior] (Pop) 1 a Uscățel (1). 2 sfp Uscături (6).
2. [DLRLC] USCĂCIOR, -OARĂ, uscăciori, -oare, adj. (Popular) Uscățel. Ceva lemne să doboare, Din copaci crăngi uscăcioare. PANN, P. V. I 89.
3. [DLRM] USCĂCIOR, -OARĂ, uscăciori, -oare, adj. (Pop.) Uscățel. – Din usca + suf. -(ă)cior.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL