1. [DEX '09] URÂȚEL, -ICĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.
2. [MDA2] urâțel, ~ea a [At: PÂRVESCU, C. 59 / Pl: ~ei, ~ele / E: urât2 + -el, -ea] 1-2 (Șhp) (Com) urât2 (17) Si: (reg) urâtuț (1-2), urâțică (1-2).
3. [DLRLC] URÎȚEL, -ICĂ, urîței, -le, adj. Diminutiv al lui urît; cam urît. O privea și, fără să vrea, se gîndea: «Cît e de slăbuță și de urîțică». REBREANU, I. 54.
4. [Scriban] urîțél, -țícă adj., pl. eĭ, ele. Fam. Cam urît, destul de urît.
5. [DOOM 3] urâțel adj. m., pl. urâței; f. urâțică, pl. urâțele
6. [DOOM 2] urâțel adj. m., pl. urâței; f. urâțică, pl. urâțele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL