1. [DEX '09] URSĂRESC, -EĂSCĂ, ursărești, adj. 1. (Rar) Care aparține ursului, privitor la urs. 2. (Inv.) Care aparține ursarului, (făcut) de ursar, privitor la ursar. – Ursar + suf. -esc.
2. [MDA2] ursăresc1, ~ească a [At: ALECSANDRI, P. P. 26 / Pl: ~ești / E: urs + -ăresc] 1 Care aparține ursului (1). 2 Privitor la urs. 3 De urs. 4 Asemănător ursului. 5 (Îs) Luptă ~ească Luptă corp la corp Si: trântă. 6 (Îs) Dalac ~ Antrax (2).
3. [MDA2] ursăresc2, ~ească [At: PANN, P. V. II, 163/25 / Pl: ~ești / E: ursar + -esc] 1 a Care aparține ursarului (1). 2 a Privitor la ursar (1). 3 a De ursar (1). 4 a Care este făcut de ursar (5). 5 a Privitor la ursar (5). 6 a De ursar (5). 7 a (Îs) Pieptăn ~ Pieptene cu dinți rari. 8 sf (De obicei art.) Dans popular (cu lăutari) sau al unei hore, nedefinită mai îndeaproape.
4. [CADE] URSĂRESC I. adj. 1 De ursar: Urșii c’ursul ~ În danțuri nu se lovesc (PANN) ¶ 2 Țigănesc, făcut de Țigani: pieptene ~ (MAR.); lulea ursărească. II. URSĂREASCĂ sf. Joc popular cu lăutari (PAMF.) (ȘEZ.).
5. [DEX '98] URSĂRESC, -EASCĂ, ursărești, adj. (Rar) 1. Care aparține ursului, privitor la urs. 2. Care aparține ursarului, (făcut) de ursar, privitor la ursar. – Ursar + suf. -esc.
6. [DLRLC] URSĂRESC, -EASCĂ, ursărești, adj. De urs, ca de urs. [Lupta] se urmează în deosebite chipuri, cu deosebite numiri: de pildă lupta voinicească, lupta ciobănească, lupta ursărească. ALECSANDRI, P. P. 26. ♦ De ursar, al ursarului. Urșii c-ursul ursăresc în danțuri nu se lovesc. PANN, P. V. II 163.
7. [Scriban] ursărésc, -eáscă adj. De ursar. – Ca adv. -éște.
8. [DOOM 3] ursăresc (rar) adj. m., f. ursărească; pl. m. și f. ursărești
9. [DOOM 2] ursăresc (rar) adj. m., f. ursărească; pl. m. și f. ursărești
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL