1. [DEX '09] URSUZLÂC s. n. (Înv.) 1. Nenoroc, ghinion; pacoste. 2. Ursuzenie. [Var.: hursuzlâc s. n.] – Din tc. uğursuzluk.
2. [MDA2] ursuzlâc sn [At: CARAGIALE, O. IV, 11 / V: h~, hursuzluc, ~luc / Pl: ~uri / E: tc uğursuzluk] 1 (Înv) Semn rău Si: ghinion (1), nenoroc, belea (1), ursuzie. 2-3 Ursuzenie (1-2).
3. [DEX '09] HURSUZLÂC s. n. v. ursuzlâc.
4. [MDA2] hursuzlâc sn vz ursuzlâc
5. [MDA2] hursuzlâc sn vz ursuzlâc
6. [MDA2] hursuzluc sn vz ursuzlâc
7. [MDA2] ursuzluc sn vz ursuzlâc
8. [CADE] HURSUZLÎC, URSUZLÎC, URSUZLUC (pl. -icuri, -ucuri) sn. Piază rea, întîmplare nenorocoasă: probabil pentru ca să spargă usuzlîcul, zici dumneata (CAR.); o cam sfeclisem și mă așteptam la cine știe ce ursuzlucuri (ISP.) [tc. ursuzluk].
9. [DLRLC] URSUZLÎC s. n. 1. (Turcism învechit) Nenoroc, ghinion. Dacă unui proprietar care are două perechi de case, îi rămîne o pereche neînchiriate, desigur se mută din casa în care a șezut în casa goală... – Probabil pentru ca să spargă ursuzlîcul, zici dumneata. CARAGIALE, O. II 156. 2. Ursuzenie. – Variante: ursuzluc (M. I. CARAGIALE, C. 126), hursuzluc (HOGAȘ, H. 80, id. DR. II 2) hursuzlîc (D. ZAMFIRESCU, R. 205) s. n.[1]
10. [DLRLC] URSUZLUC s. n. v. ursuzlîc.
11. [Șăineanu, ed. VI] ursuzluc n. piază rea: ți-am intrat în casă cu ursuzluc POP. [Turc. URSUZLUK, nenoroc].
12. [Scriban] ursuzlúc n., pl. urĭ (turc. ughursuzluk, pop. uursuzluk, nenoroc). Fam. Nenoroc, pĭază rea: acest om aduce ursuzluc. – În est și hurs-.
13. [DOOM 3] ursuzlâc (înv.) s. n.
14. [DOOM 2] ursuzlâc (înv.) s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL