1. [DEX '09] URMĂRITOR, -OARE, urmăritori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + suf. -tor.
2. [MDA2] urmăritor, ~oare [At: SLAVICI, O. I, 205 / Pl: ~i, ~oare / E: urmări + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care urmărește pe cineva (pentru a-l supraveghea, a-l ajunge, a-l prinde, a-l aresta etc.) Si: (îvr) următor (7-8). 3 a (Jur) Care urmărește pe cineva pentru plata unei creanțe. 4 smf Persoană care cercetează ceva anume. 5 smf Amator de...
3. [DLRLC] URMĂRITOR, urmăritori, s. m. Persoană care urmărește pe cineva (ca să-l prindă, să-l supravegheze). Pe cînd se apropiau urmăritorii, focuri de pușcă sparseră tăcerea. DUMITRIU, V. L. 89. Cînd se înălțaseră sănețile la spatele Vatamanului, cei șase urmăritori se trăseseră îndărăt. SADOVEANU, O. VII 39.
4. [DOOM 3] urmăritor s. m., pl. urmăritori
5. [DOOM 2] urmăritor s. m., pl. urmăritori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL