1. [DEX '09] URMUȚĂ, urmuțe, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Urmă + suf. -uță.
2. [MDA2] urmuță sf [At: MARIAN, SA. 73 / Pl: ~țe / E: urmă + -uță] 1-2 (Pop; șhp) Urmuliță (1-2).
3. [DLRLC] URMUȚĂ, urmuțe, s. f. (Popular) Urmuliță. După mine te-i uita, Doar mă-i vedea undeva, Ori pe mine, ori urmuța Și ț-a rupe inimuța. ȘEZ. II 56.
4. [DOOM 3] urmuță (pop.) s. f., g.-d. art. urmuței; pl. urmuțe
5. [DOOM 2] urmuță (pop.) s. f., g.-d. art. urmuței; pl. urmuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL