Definiție și ce înseamnă urdinare

1. [DEX '09] URDINARE, urdinări, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a urdina și rezultatul ei. – V. urdina.

2. [MDA2] urdinare sf [At: (a. 1685) CCR, 133/22 / Pl: ~nări / E: urdina] 1 (Îrg) Parcurgere frecventă a unui traseu (pentru a ajunge undeva sau la cineva) Si: (îrg) urdinat (1), (înv) urdinătură (1), (reg) urdineală (1). 2 (Îrg) Mers (alergare) dintr-un loc în altul Si: (îrg) urdinat (2), (înv) urdinătură (2), (reg) urdineală (2). 3 (Îrg) Parcurgere a unui traseu după ceva sau după cineva Si: (îrg) urdinat (3), (înv) urdinătură (3), (reg) urdineală (3). 4 (Îvr) Întreținere de relații sexuale. 5 (Îrg; șîs ~a cea lină) Diaree (6). 6 (Mai ales îs ~ cu sânge) Dizenterie. 7 (Reg) Evacuare a materiilor fecale din intestin. 8 (Reg) Urdiniș (1).

3. [CADE] URDINARE sf. 1 Faptul de a urdina ¶ 2 🩺 Starea cuiva care are ieșire deasă afară, evacuînd numai materii lichide, diaree, treapăd.

4. [DLRLC] URDINARE, urdinări, s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a urdina și rezultatul ei; diaree. Lupul avînd urdinare... PANN, P. V. III 67. Cei pătimași de durerea colicilor și a urdinărilor. PISCUPESCU, O. 226.

5. [Șăineanu, ed. VI] urdinare f. diaree. [Lit. umblare deasă (cf. treapăd)].

6. [Scriban] urdináre f. Vest. Treapăd, diareĭe.

7. [DEX '09] URDINA, urdin, vb. I. Intranz. (Înv. și reg.) 1. A merge des la cineva sau undeva; a face același drum de repetate ori. 2. A avea diaree. [Prez. ind. și: urdinez] – Lat. ordinare.

8. [MDA2] ordi1 v vz urdina

9. [MDA2] urdina vi [At: COD. VOR2. 3275 / V: (reg) ordi (Pzi: ord) ~ni / Pzi: urdin și (rar) ~nez / E: ml ordinare] 1 (Îrg) A merge des undeva sau la cineva. 2 (Îrg) A umbla (alergând) dintr-un loc într-altul, de colo-colo. 3 (Îrg) A umbla după ceva sau după cineva. 4 (Trs; spc) A merge cu oile zilnic, în timpul iernii, la locul unde e depozitat fânul, pentru a le hrăni. 5 (Îvr) A întreține relații sexuale. 6 (Pop; d. albine) A ieși și a intra de repetate ori prin urdiniș (1). 7 (Îrg) A avea diaree. 8 (Reg) A evacua materiile fecale din intestin. 9 (Reg; fig; irn) A vorbi mult și fără rost Si: a trăncăni.

10. [MDA2] urdini v vz urdina

11. [CADE] URDINA (-in) vb. intr. 1 †Mold. Trans. Oaș. A alerga încoace și încolo; a merge mereu într’un loc: (slujitorii) țineau drumul de cai de olac și de hrană... cu multă nevoie de Turci ce urdinau în sus și în jos (MUST.) ¶ 2 🩺 A avea diaree [lat. ordĭnare].

12. [DLRLC] URDINA, urdin, vb. I. Intranz. (Învechit și popular) 1. A merge des la cineva sau undeva (uneori fără rost). Poteceaua după vale, Făcută d-o fată mare, Urdinînd la vrăjitoare, Să-mi facă să mă omoare. MAT. FOLK. 368. 2. A avea diaree. Cînd urdină omul mult... Să fiarbă linte de șase ori. ȘEZ. IX 126.

13. [Șăineanu, ed. VI] urdinà v. a avea urdinare. [Vechiu-rom. urdina, a umbla des (sens păstrat încă de urdiniș) = lat. ORDINARE, a pune în ordine].

14. [Scriban] *gastro-enterítă f., pl. e. Med. Gastrită și enterită (pop. urdinare).

15. [Scriban] úrdin, a -á v. intr. (lat. órdino, -áre, „a pune’n ordine, în rînd”, de unde înț. de „a merge’n ordine, a curge”). Vechĭ. Mă duc și vin mereŭ, trepăd, mă vîntur: Multă nevoĭe de Turcĭ ce urdinaŭ în sus și în jos (Let. 3, 77). Nae urdina regulat aci fiind-că nu-l stingherea nimenĭ (Ĭov. 36). Mă duc mereu la latrină, am treapăd, am diareĭe.

16. [DOOM 3] urdinare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. urdinării; pl. urdinări

17. [DOOM 2] urdinare (înv., reg.) s. f., g.-d. art. urdinării; pl. urdinări

18. [DOOM 3] urdina (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. urdin, 3 urdină; conj. prez. 1 sg. să urdin, 3 să urdine

19. [DOOM 2] urdina (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 urdină

20. [DER] urdina (urdin, urdinat), vb. – 1. (Înv.) A merge des undeva, a face un drum de repetate ori. – 2. A avea diaree. – Mr. urdin(are) „a porunci, a comanda”, megl. ordin(ari) „a ordona”. Lat. ordĭnāre (Pușcariu 1826; REW 6090). Legătura cu sl. lijati „a topi” (Cihac, II, 440) nu este posibilă. – Der. urdinare, s. f. (diaree); urdiniș, s. n. (deschizătură, gură de stup). În Mold.

21. [DAR] urdinare, urdinări, s.f. (reg.) 1. acțiune repetată. 2. diaree.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEXI] venotomie s.f. (med.) Secționare chirurgicală a unei vene. • pl. -ii. g.-d. -iei. […]
1. [DEX '09] VENOZITATE s. f. Modul de distribuire a venelor în corp sau într-un […]
[DCR2] ventibur adj. (tehn.) ◊ „Radiatorul ventibur realizat de «Elgomet» Tg. Jiu și radiatorul cu […]
1. [DEX '09] VENTILARE, ventilări, s. f. Acțiunea de a (se) ventila și rezultatul ei; […]
1. [MDA2] ventilatorist, ~ă smf [At: L. ROM. 1978, 589 / Pl: ~iști, ~e / […]
1. [DEX '09] VENTILAȚIE, ventilații, s. f. 1. Împrospătare a aerului (viciat) dintr-un spațiu închis; […]
1. [MDN '00] VENTOSE s. f. Luna a șasea a calendarului republican francez (19 februarie […]
1. [MDA2] ventre sfn vz vintre 2. [Scriban] ventre, V. vintre. 3. [DEX '09] VENTRU, […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro