1. [DEX '09] URBANITATE s. f. (Rar) Comportare civilizată; politețe, bună-cuviință; urbanism. – Din fr. urbanité, lat. urbanitas, -atis.
2. [MDA2] urbanitate sf [At: NEGULICI / Pl: ~tăți / E: fr urbanité, lat urbanitas, -atis] (Liv) Atitudine plină de politețe, de bună-cuviință, de omenie Si: urbanism (2).
3. [CADE] *URBANITATE sf. Politeță, purtare de om bine crescut: ca să pronunțe d. Anghelache, care este un tip de ~, un astfel de cuvînt, de sigur trebue să fie scos din țîțîni (CAR.) [fr.].
4. [DEX '98] URBANITATE s. f. (Rar) Atitudine, comportare plină de politețe, de bună-cuviință; urbanism. – Din fr. urbanité, lat. urbanitas, -atis.
5. [DLRLC] URBANITATE s. f. (Rar) Mod civilizat de a se comporta, purtare de om bine crescut; politețe, bună-cuviință. Ca să pronunțe d. Anghelache, care este un tip de urbanitate, astfel de cuvînt, desigur trebuie să fie scos din țîțîni. CARAGIALE, M. 237.
6. [DN] URBANITATE s.f. (Rar) Purtare, atitudine civilizată; politețe, bunăcuviință; urbanism (2). [Cf. fr. urbanité, lat. urbanitas].
7. [MDN '00] URBANITATE s. f. comportare civilizată; politețe, bună-cuviință; urbanism (2). (< fr. urbanité, lat. urbanitas)
8. [Șăineanu, ed. VI] urbanitate f. politeță ce dă uzul lumii.
9. [Scriban] *urbanitáte f. (lat. urbánitas, -átis). Fig. Calitatea de a fi urban, politeță.
10. [DOOM 3] urbanitate s. f., g.-d. art. urbanității
11. [DOOM 2] urbanitate s. f., g.-d. art. urbanității
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL