1. [MDA2] upovăire sf [At: PSALT. 76 / V: upuv~ / Pl: ~ri / E: upovăi] Nădăjduire.
2. [Scriban] upovăíre f. L. V. Speranță. – Și op- și upu-.
3. [MDA2] opovăi v vz upovăi
4. [MDA2] upăvăi v vz upovăi
5. [MDA2] upova v vz upovăi
6. [MDA2] upovăi [At: PSALT. HUR. 16v/22 / V: op~, upăv~, ~va, ~ovi, upuv~ / Pzi: ~esc / E: slv оуповати, оупъвати] (Înv) 1 vi (Udp „în”, „spre”, „pre”) A se îndrepta cu încredere spre cineva sau spre ceva, în speranța de a obține ajutor, îndurare, adăpost etc. Si: (înv) a nădăjdui, a năzui. 2-3 vti A nădăjdui.
7. [MDA2] upovi v vz upovăi
8. [MDA2] upuvăi v vz upovăi
9. [MDA2] upuvăire sf vz upovăire
10. [CADE] ‡UPOVĂI (-ăesc) vb. intr. A nădăjdui, a spera [vsl. upovają < upovati].
11. [Scriban] opovăĭésc, V. upovăĭesc.
12. [Scriban] upovăĭésc v. tr. (vsl. u-povati și u-păv-). L. V. Sper. – Și op- și upu-.
13. [DER] upovăi (-ăesc, -it), vb. – A spera, a crede în... – Var. upuvăi. Sl. upovati, upovają (Tiktin). Sec. XVI, slavism cultural. – Der. upovăință, s. f. (nădejde), înv.
14. [DAR] upovăire s.f. (înv.) speranță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL