1. [DEX '09] UNDUIRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare în unde, în valuri sau, p. gener., asemenea undelor unei ape. ♦ Fig. Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet, a vocii. – V. undui.
2. [MDA2] unduire sf [At: EMINESCU, O. I, 141 / V: (înv) ~doiare, ~doire / Pl: ~ri / E: undui1] 1 Mișcare în unde a suprafețelor apelor Si: (rar) unduială (1). 2 Curgere șerpuită a unei ape Si: (rar) unduială (2). 3 (Pan) Ondulare. 4 Formare (în mișcare) a unei linii șerpuitoare Si: (rar) unduială (4). 5 (Fig) Mlădiere a unui sunet sau a vocii Si: modulare, (rar) unduială (5).
3. [DLRLC] UNDUIRE, unduiri, s. f. Acțiunea de a undui și rezultatul ei; mișcare (sau iluzia unei mișcări) în valuri. Asfințitul aprinde focurile sale rubinii în unduirile fluviului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2816. ◊ (Prin analogie) Ochii cătau departe peste unduirile domoale ale întinderii de pămînt. V. ROM. august-septembrie 1952, 208. Pe trotuarul încă bolovănit cu unduiri de gheață, aluneca mereu cînd pe un picior, cînd pe celălalt. CAMIL PETRESCU, N. 28. ◊ Fig. Obrajii gingaș modelați aveau unduiri de crin. CAMIL PETRESCU, O. I 515. ♦ Modulare, vibrare, mlădiere a unui sunet. [Glasul] a căpătat pe urmă o unduire tristă. PAS, Z. I 78. – Variante: undoiare (EMINESCU, O. I 141), undoire (SADOVEANU, P. S. 207), unduiere (C. PETRESCU, Î. II 96) s. f.
4. [MDA2] undoiare sf vz unduire
5. [MDA2] undoire sf vz unduire
6. [DLRLC] UNDOIARE s. f. v. unduire.
7. [DLRLC] UNDOIRE s. f. v. unduire.
8. [DLRLC] UNDUIERE s. f. v. unduire.
9. [Șăineanu, ed. VI] undoiare f. mișcare de undulațiune: fig. undoiarea unei iniști EM.
10. [DOOM 3] unduire s. f., g.-d. art. unduirii; pl. unduiri
11. [DOOM 2] unduire s. f., g.-d. art. unduirii; pl. unduiri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL