1. [DEX '09] UMBLĂTURĂ, umblături, s. f. (Pop.) Umblat, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. -ătură.
2. [MDA2] umblătură sf [At: IORGA, L. II, 56 / V: (îrg) îm~ / Pl: ~ri / E: umbla + -tură] (Pop) 1-4 Umblet (1-2, 9, 15).
3. [CADE] UMBLĂTURĂ (pl. -turi) sf. Faptul de a umbla; umblet, mers: săturîndu-se Dumnezeu de atîta ~ ... se hotărî să facă pămîntul (MAR.); mi-i acru sufletul de atîta ~ și alergătură (VAS.) [lat. ambulatura].
4. [DEX '98] UMBLĂTURĂ, umblături, s. f. (Pop.) Umblat1, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. -ătură.
5. [DLRLC] UMBLĂTURĂ, umblături, s. f. Faptul de a umbla, mers; colindare, cutreierare. După multă umblătură și călcătură... o dat de tîrgul unde era vătaful acela. ȘEZ. VIII 73.
6. [Șăineanu, ed. VI] umblătură f. 1. lucrarea de a umbla și efectul ei; 2. umblare deasă. [Lat. AMBULATURA].
7. [Scriban] umblătúră f., pl. ĭ (lat. ambulatura, buĭestru). Mers, alergătură: am ostenit de atîta umblătură. – În nord îmbl-.
8. [DOOM 3] umblătură (pop.) s. f., g.-d. art. umblăturii; pl. umblături
9. [DOOM 2] umblătură (pop.) s. f., g.-d. art. umblăturii; pl. umblături
10. [DAR] umblătură, umblături, s.f. (pop.) 1. mers, umblat; fel de a umbla, de a duce picioarele în mers; umblet. 2. umblare deasă; alergătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL