1. [DN] ULTRAACUSTICĂ s.f. Parte a acusticii care studiază ultrasunetele. [Cf. germ. Ultraakustik, fr. ultraacoustique].
2. [DEX '09] ULTRAACUSTIC, -Ă, ultraacustici, -ce, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. ultraacoustique.
3. [MDA2] ultraacustic, ~ă [At: LTR2 / P: ~tra-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr ultraacoustique, ger Ultraakustik] 1 sf Parte a acusticii care studiază ultrasunetele. 2 a Referitor la ultraacustică (1). 3 a De ultraacustică (1).
4. [DEX '98] ULTRAACUSTIC, -Ă, adj., s. f. 1. S. f. Parte a acusticii care se ocupă cu studierea ultrasunetelor. 2. Adj. Referitor la ultraacustică, de ultraacustică. [Pr.: -tra-a-] – Ultra- + acustică. Cf. fr. ultraacoustique.
5. [DN] ULTRAACUSTIC, -Ă adj. Referitor la ultraacustică; ultrasonor. [Cf. germ. ultraakustisch].
6. [MDN '00] ULTRAACUSTIC, -Ă I. adj. referitor la ultraacustică; ultrasonor. II. s. f. ramură a acusticii care studiază ultrasunetele. (< fr. ultraacoustique, /II/ germ. Ultraakustik)
7. [DOOM 3] ultraacustică s. f., g.-d. art. ultraacusticii
8. [DOOM 2] ultraacustică s. f., g.-d. art. ultraacusticii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL