1. [DEX '09] ULCIORUȘ s. n. v. urcioruș1.
2. [MDA2] ulcioruș sn vz urcioruș1
3. [DEX '98] ULCIORUȘ s. n. v. urcioruș1.
4. [DLRLC] ULCIORUȘ s. n. v. urcioruș.
5. [DEX '09] URCIORUȘ2, urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior2. – Urcior2 + suf. -uș.
6. [DEX '09] URCIORUȘ1, urciorușe, s. n. Urcioraș. [Var.: ulcioruș s. n.] – Urcior1 + suf. -uș.
7. [MDA2] urcioruș1 sn [At: (a. 1845) DOC EC 840 / V: ulc~ / Pl: ~e / E: urcior1 + -uș] 1-2 (Reg; șhp) Urcioraș (1-2).
8. [MDA2] urcioruș2 sn [At: ȘEZ. VI, 84 / Pl: ~e / E: urcior2 + -uș] 1-2 (Rar; șhp) Urcior2 (mic). 3 (Îvr) Coș (pe piele).
9. [CADE] URCIORAȘ, ULC-, URCIORUȘ, ULC- (pl. -șe), URCIORUȚ, ULC- (pl. -țe) sn. 🏺 dim. URCIOR1: a adus baba mea din pivniță un ulcioraș de vinars (RET.).
10. [DEX '98] URCIORUȘ2, urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior2. – Urcior2 + suf. -uș.
11. [DLRLC] URCIORUȘ1, urciorușe, s. n. (Și în forma ulcioruș) Urcioraș. Ulcioruș... Șede-ntr-un vîrf de picioruș (Curechiul). GOROVEI, C. 125. – Variantă: ulcioruș s. n.
12. [DLRLC] URCIORUȘ2, urciorușe, s. n. (Învechit) Diminutiv al lui urcior2. (Cu pronunțare regională) Răsipește urciorușile și meișorul din obraz. PISCUPESCU, O. 303.
13. [DOOM 3] ulcioruș v. urcioruș
14. [DOOM 3] !urcioruș/ulcioruș (rar) (desp. -cio-) s. n., pl. urciorușe/ulciorușe
15. [DOOM 2] urcioruș (rar) (-cio-) s. n., pl. urciorușe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL