1. [DEX '09] UGILIT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – Cf. ofilit.
2. [CADE] ❍UGILIT adj. p. Mold. Bucov. UGILI. 1 Ofilit ¶ 2 Scîrbit, fără curaj, fără chef; umilit: mergea ~ pe drum, ca vai de capul lui (VAS.); ne mai putînd suferi foamea, încep a mîrnîi ~ pintre gard (CRG.).
3. [DEX '98] UGILIT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Reg.) Fără chef, trist; umilit, supus. – et. nec. Cf. ofilit.
4. [DLRLC] UGILIT, -Ă, ugiliți, -te, adj. (Regional) Fără chef, trist, umilit. Vărul logodit Pare ugilit. CORBEA, A. 33. Nemaiputînd suferi foamea, încep a mărnăi ugilit printre gard: mămucăi, iacătă-mă-s. CREANGĂ, A. 68.
5. [Șăineanu, ed. VI] ugilit a. și adv. Mold. umilit, tânguitor: începe a mârnăi ugilit printre gard CR. [Origină necunoscută].
6. [Scriban] ugilít, -ă adj. (var. din uvilit, ofilit). Nord. Plin de suferință, slăbit. Adv. A mîrnîi ugilit.
7. [CADE] ❍UGILI (-ilesc) vb. tr. și refl. Mold. Bucov. 1 = OFILI; Ⓕ: Badea ochii’n pămînt a țintit, La inimă s’a ugilit (VOR.).
8. [DOOM 3] ugilit (reg.) adj. m., pl. ugiliți; f. ugilită, pl. ugilite
9. [DOOM 2] ugilit (reg.) adj. m., pl. ugiliți; f. ugilită, pl. ugilite
10. [DAR] ugilit, ugilită, adj. (reg.) 1. umilit, supus. 2. tânguitor, plângăreț. 3. suferind, slăbit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL