Definiție și ce înseamnă UMEZIT

1. [DEX '09] UMEZIT, -Ă, umeziți, -te, adj. 1. Umed. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat. – V. umezi.

2. [MDA2] umezit, ~ă a [At: ASACHI, S. L. I, 179 / V: (reg) ~edat / Pl: ~iți, ~e / E: umezi1] 1-2 Umed (1, 9). 3 (Pex) Strălucitor. 4 Transpirat.

3. [DEX '98] UMEZIT, -Ă, umeziți, -te, adj. 1. Umed. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat; p. ext. lucitor, strălucitor (din cauza lacrimilor). – V. umezi.

4. [DLRLC] UMEZIT, -Ă, umeziți, -te, adj. 1. Umed. Haide, băiețelule, haide! ți-a spus omul... strîngîndu-ți mîna în palma lui caldă și umezită. PAS, Z. I 229. 2. (Despre ochi) Plin de lacrimi, înlăcrimat; p. ext. strălucitor (de emoție, de duioșie). Mașinuța își întări zborul, despicînd năvala aerului... Frusinica își simți obrajii mîngîiați de vînt, pletele răscolite, ochii umeziți. MIHALE, O. 501.

5. [DEX '09] UMEZI, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.

6. [MDA2] umezat, ~ă a vz umezit

7. [MDA2] umezi1 [At: BIBLIA (1688), 3731/52 / Pzi: ~zesc / E: umed] 1 vr A deveni umed Si: (reg) a umeda (1). 2 vt A face să devină umed (1) Si: (reg) a umeda (2). 3-5 vtir A (se) uda puțin Si: a reveni, (reg) a (se) umeda (3-5). 6 vr (Reg; d. pereți) A deveni igrasios Si: (reg) a se umeda (6). 7 vr (D. ochi) A se umple de lacrimi Si: a lăcrima, (reg) a se umeda (7). 8-9 vri (Pex; d. ochi) A străluci (din cauza lacrimilor) Si: (reg) a umeda (8-9). 10 vt A umple de melancolie Si: a înduioșa, (reg) a umeda (10). 11 viim (Reg; îf umeda) A ploua ușor Si: a pica1, a picura, (reg) a umeda (11).

8. [CADE] UMEZI2 = OMIZI.

9. [CADE] UMEZI1 (-ezesc) vb. tr. și refl. A (se) face umed, a (se) uda puțin: (apa) abia ajunse să umezească creștetul dealului și se prăvăli clocotind iar în matca ei (DLVR.); pleoapele icoanei reci se umeziră (EMIN.); ochii se umezeau de lacrimi privindu-i (VLAH.).

10. [DEX '98] UMEZI, umezesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină umed. ♦ Refl. (Despre atmosferă, aer, mediu) A se încărca sau a fi încărcat de vapori de apă. 2. Refl. (Despre ochi) A se umple de lacrimi; p. ext. a luci, a străluci (din cauza lacrimilor). ◊ Tranz. Lacrimile îi umezeau ochii. – Din umed.

11. [DLRLC] UMEZI, umezesc, vb. IV. Refl. 1. A se uda puțin, a deveni umed; a-și mări umiditatea. Fruntea i se umezi de sudoare. DUMITRIU, N. 25. ◊ Tranz. Își umezi buzele și rîse fermecător. DUMITRIU, N. 116. (Apa) ajunse să umezească creștetul dealului și se prăvăli clocotind iar în matca ei. DELAVRANCEA, la CADE. 2. (Despre ochi) A se umple de lacrimi. Ochii bolnavului s-au umezit, lucind ca două stele în ceață. SADOVEANU, N. P. 368. Ochii lui... se umezesc încetul cu încetul. SAHIA, N. 98. Un zîmbet amar îmi trecu pe buze, mi se umezise ochii și glasul mi se înnodă în gît. HOGAȘ, M. N. 19. ◊ Tranz. (Subiectul devine obiect) Lacrimi de mulțumire umezesc ochii fericiților părinți. VLAHUȚĂ, O. A. 436.

12. [Șăineanu, ed. VI] umezì v. a (se) face umed.

13. [Scriban] umezésc v. tr. (d. umed). Fac umed: ploaĭa a umezit zidurile, zidurile s’aŭ umezit de ploaĭe.

14. [DOOM 3] umezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezesc, 3 sg. umezește, imperf. 1 umezeam; conj. prez. 1 sg. să umezesc, 3 să umezească

15. [DOOM 2] umezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umezesc, imperf. 3 sg. umezea; conj. prez. 3 să umezească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țorțoloș sn [At: ANON. CAR. / V: ~oroș, ~oașă sf / Pl: ~oașe, […]
[Argou] țoșcăi, țoșcăi v. i. (d. copiii mici) 1. a-și mișca buzele în somn ca […]
1. [MDA2] țubac sn [At: ALR SN II h 363/260 / Pl: ~ace, ~uri / […]
1. [DEX '09] ȚUCAL, țucale, s. n. Oală de noapte. – Din ngr. tsukáli. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUCA, țuc, vb. I. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. […]
1. [MDA2] țucloi1 sm vz țicloi1 2. [MDA2] țucloi2 s vz țicloi3 3. [MDA2] țiclioi […]
1. [MDA2] țuclui[1] sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [MDA2] țucsui [At: ISPIRESCU, U. 103 / V: ~cșui / Pzi: ~esc / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro