1. [MDA2] țăncăni [At: LB / V : (1) ~ngă~, (2) țân~ / Pzi: ~nesc / E: țanc + -ăni] (Reg) 1 vi (D. obiecte de metal) A produce prin lovire un sunet metalic specific Si: a zăngăni. 2 vt (C. i. un teren arat) A mărunți în vederea cultivării Si: (Mun) a țăcăni (8).
2. [DLRLC] ȚĂNCĂNI vb. IV v. țingăni.
3. [MDA2] țăngăni v vz țăncăni
4. [MDA2] țâncăni v vz țăncăni
5. [MDA2] țengăni v vz țingăni
6. [MDA2] țincăni v vz țingăni
7. [MDA2] țingăni [At: KLEIN, D. 442 / V: ~ncă~, (înv) țen~ / Pzi: ~nesc / E: țing1 + -ăni] 1 vi (D. clopoței, clopote sau alte obiecte din metal, din sticlă etc.) A produce un sunet în urma unei loviri Si: a suna, a zdăngăni. 2-3 vti A lovi un obiect de metal, de sticlă etc., producând un sunet scurt, subțire.
8. [DLRLC] ȚINGĂNI, țingănesc, vb. IV. Intranz. (Despre clopote, p. ext. despre alte obiecte) A suna, a dăngăni. (Tranz. fact.) Ghebosul o țingăni (ghitara) de vreo două ori. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Variantă: țăncăni vb. IV.
9. [DAR] țăncăni, țăncănesc, vb. IV (reg.) 1. a zăngăni, a suna (clopoței, obiecte). 2. a mărunți pământul.
10. [DAR] țingăni, țingănesc, vb. IV (reg.) a produce sunetul unui metal, al clopotului, al unei sticle lovite; a țingăli.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL